Drumul României către Marea Unire de la 1 Decembrie 1918
Finalul Primului Război Mondial a adus pentru români împlinirea unui vis vechi de secole: unirea tuturor provinciilor istorice într-un singur stat național. După doi ani de lupte grele și sacrificii uriașe, momentul decisiv a venit la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, când reprezentanții românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș s-au adunat pentru a hotărî soarta acestor teritorii.
În fața unei mulțimi entuziaste și într-o atmosferă de adevărată sărbătoare națională, cei peste o mie de delegați legitimi au votat în unanimitate unirea cu Regatul României. Rezoluția adoptată a stabilit direcțiile fundamentale ale noului stat român: libertatea națională pentru toate popoarele, egalitatea în drepturi, garantarea libertății religioase, introducerea votului universal, secret și egal, respectarea libertății presei și a întrunirilor, precum și realizarea reformei agrare și consolidarea drepturilor muncitorilor.
Pentru a administra provinciile unite, a fost constituit Consiliul Național Român al Transilvaniei, format din aproximativ 200 de membri, care a preluat rolul de for legislativ provizoriu.
România a intrat în Primul Război Mondial pentru realizarea unității naționale
Intrarea României în Primul Război Mondial, la 17 august 1916, alături de Antanta, a avut ca scop clar realizarea unității naționale. Guvernul român cerea recunoașterea statutului de stat egal la conferința de pace și unirea cu teritoriile locuite majoritar de români, în special cu Transilvania.
Campania militară începută împotriva Austro-Ungariei nu a cunoscut succesul așteptat, iar România a fost ulterior atacată din sud de trupele conduse de generalul german August von Mackensen. Bucureștiul a fost ocupat, iar conducerea statului, în frunte cu regele Ferdinand și premierul Ion I.C. Brătianu, s-a retras la Iași.
Anul 1917 a adus, însă, rezistență eroică și victorii importante la Mărăști, Mărășești și Oituz, realizate cu sprijinul logistic și de instruire oferit de Franța. Prăbușirea Rusiei, în urma revoluției bolșevice, a izolat România, care a fost nevoită să semneze armistițiul și pacea separată în 1918. Deși înfrântă din punct de vedere militar, țara a continuat lupta pe căi diplomatice pentru susținerea dreptului la unitate națională.
Pașii care au dus la Marea Unire
Primul pas major a fost făcut la 9 aprilie 1918, când Sfatul Țării din Basarabia a votat desprinderea de Rusia și unirea cu România. La scurt timp, românii din exil și din provinciile aflate sub dominație străină au consolidat eforturile politice prin crearea Consiliului Național al Unității Române la Paris, condus de personalități precum Take Ionescu, Vasile Lucaciu și Octavian Goga.
În același an, reprezentanții mai multor națiuni din vechea Austro-Ungarie, reuniți la New York, au cerut dezmembrarea imperiului și recunoașterea dreptului la autodeterminare. În Transilvania, Comitetul Partidului Național Român a decis formarea unui Consiliu Național Central român, iar Alexandru Vaida-Voevod a prezentat oficial, în parlamentul de la Budapesta, declarația de autodeterminare a românilor.
La începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Național Român a solicitat autorităților maghiare cedarea teritoriilor românești din estul Ungariei, iar odată cu prăbușirea Puterilor Centrale, România a reintrat în război. Trupele române au pătruns în Transilvania, ocupând trecătorile și stabilind controlul asupra zonelor strategice.
Negocierile purtate la Arad cu guvernul maghiar nu au dat rezultate, astfel că liderii români au hotărât convocarea unei mari adunări naționale la Alba Iulia. Alegerile pentru desemnarea delegaților au demonstrat amploarea sprijinului popular pentru unire, reforma agrară și introducerea votului universal.
Pe fondul avansului armatei române și al deciziilor favorabile luate și în Bucovina, unde Congresul General a votat unirea necondiționată cu România la 28 noiembrie 1918, actul istoric de la Alba Iulia a încununat eforturile politice și militare ale tuturor românilor.
După proclamarea Unirii de la 1 decembrie, trupele române au ocupat principalele orașe transilvănene – Brașov, Sibiu și Cluj – consolidând autoritatea statului român asupra teritoriilor unite. La 11 decembrie 1918, regele Ferdinand a promulgat legea care confirma unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Regatul României.
