. Jonathan Schelle este direct raspunzator de felul in care sunt cheltuiti banii contribuabilului european in Romania si ar fi si mai putin corect ca cetatenii Uniunii Europene sa subventioneze ineficienta fabricilor romanesti.

Extinzand rationamentul, este la fel de incorect ca populatia Romaniei sa participe financiar la oricare dintre experimentele economice ale Guvernului de la Bucuresti. Mai nou, presat de saracia lucie din tara si de obligatiile asumate in fata Fondului Monetar International, ministrul Mihai Tanasescu a mai clocit o idee pe care doreste sa o experimenteze pe contribuabili: cresterea impozitelor. Ea a fost frumos ambalata si etichetata ca reducere a impozitului minim pe salarii, adica protectie sociala. Aproximativ 2,3 milioane de angajati vor plati impozite mai mici pe salarii. Un populism ieftin se ascunde in spatele acestei idei, pentru ca alte zece milioane de cetateni vor plati, in consecinta, impozite mai mari: o data cu reducerea impozitului minim, va creste procentul maxim, care acum este de 40%. Ceea ce uita sa spuna Guvernul este ca o modificare a procentelor nu afecteaza doar salariile, ci si impozitul pe venitul global, care trebuie modificat in consecinta. Avocatii, notarii, artistii, colaboratorii si toti cei care castiga din alte contracte decat cele de munca platesc impozite pe baza declaratiei anuale de venit si vor avea de suportat o cota ce poate ajunge pana la 60%, de la 40% in momentul de fata. Acestora li se adauga cei care au salarii de peste 10.000.000 lei lunar, adica peste 300 de dolari.

Unii au numit aceasta idee haiducie fiscala. Este, mai degraba, o marsavie fiscala: impingand in fata ideea relaxarii fiscale pentru cei cu venituri mici, Guvernul forteaza o crestere a fiscalitatii pentru un numar mai mare de contribuabili. Mai mult chiar, cu ajutorul unor lideri sindicali destul de iresponsabili, se induce ideea ca cei care castiga peste 10 milioane de lei pe luna trebuie taxati la sange, pentru ca la ei se acumuleaza marile venituri ilegale. Adica oricine castiga peste 300 de dolari este, automat, suspect de activitati ilegale si dusman al poporului.

S-ar fi putut crede ca Romania a trecut de faza in care era o rusine sa castigi mai bine decat vecinul de palier, dar nu este asa. Nu are importanta cu cate impozite contribui la buget; un salariu mare este, inca, o vina de neiertat. Cei vizati s-ar putea impaca, poate, cu ideea de a plati mai mult, daca ar primi ceva in schimb. Interesant insa este ca, cu cat creste procentajul de impozitare si numarul taxelor si contributiilor sociale, cu atat scade calitatea serviciilor publice. Pensiile sunt din ce in mai mici, sanatatea este la pamant, invatamantul este un dezastru, politia nu straluceste nici ea, justitia este usor de corupt. Intrebarea fireasca este de ce ar continua populatia sa subventioneze un sistem care nu-i in stare sa-i returneze nici a zecea parte din contributiile platite.