Vindem „bijuteriile coroanei”

Nu se poate spune ca pretendentii la BCR sunt niste oarecare, dar sunt totusi departe de asteptarile initiale: investitori din primii zece in lume. In principiu, nu este vina vanzatorului ca nu gaseste cumparatorul pe care si-l doreste. Uneori, contextul politic si economic, mondial sau intern, poate fi decisiv pentru venirea in Romania a unui investitor sau a altuia. Privatizarea RomTelecom este un bun exemplu. Lansarea anuntului de privatizare s-a facut prea tarziu si s-a ajuns ca piata mondia

Nu se poate spune ca pretendentii la BCR sunt niste oarecare, dar sunt totusi departe de asteptarile initiale: investitori din primii zece in lume. In principiu, nu este vina vanzatorului ca nu gaseste cumparatorul pe care si-l doreste. Uneori, contextul politic si economic, mondial sau intern, poate fi decisiv pentru venirea in Romania a unui investitor sau a altuia. Privatizarea RomTelecom este un bun exemplu. Lansarea anuntului de privatizare s-a facut prea tarziu si s-a ajuns ca piata mondiala sa se afle in criza.

Ultimii ani au demonstrat ca alegerea investitorului este cel mai important element din procesul de privatizare. Facilitatile acordate au fost tot timpul contestate fie de catre Fondul Monetar International, fie de Banca Mondiala, fie, mai nou, de catre Uniunea Europeana. Planurile de investitii au fost de multe ori nerespectate, iar clauzele sociale au dat bataie de cap investitorului, sindicatelor si Guvernului. Un element decisiv a fost, de fiecare data, numele si anvergura investitorului. Am fost totdeauna adeptul privatizarii. Este evident ca o firma aflata sub controlul unor actionari privati functioneaza dupa alte criterii si cu alte performante decat una aflata in proprietatea statului. Exceptiile nu fac decat sa confirme regula. Am fost totdeauna de acord cu ideea ca privatizarea BCR este necesara pentru mediul de afaceri romanesc. Macar dintr-un singur motiv: privatizarea bancii ar fi taiat si ultima sansa ca acordarea de credite sa se faca pe criterii politice sau pe considerente sociale. Sa recunoastem ca in ultimii ani BCR a jucat tot mai putin aceste roluri ingrate.

Se pot aduce o serie de argumente si in favoarea pastrarii capitalului de stat la BCR. Temerea ca banca ar fi cumparata si transformata intr-o sucursala sau ca o data cu privatizarea BCR va scadea creditarea industriei romanesti sunt doar doua exemple. Pe aceasta tema se pot face polemici nesfarsite. Un lucru este sigur: cine cumpara BCR, cumpara o importanta cota de piata romaneasca, atat in ceea ce priveste agentii economici, cat si in ceea ce priveste persoanele fizice. De fapt, privatizarea BCR ar trebui sa aduca, in afara de bani la buget, fonduri pentru banca (nici o institutie bancara nu spune „nu” cand vine vorba de bani) si un management cel putin la fel de performant.

Privatizarea BCR ar trebui sa ne vindece de clisee. Daca investitorii aflati in cursa nu vor justifica asteptarile, contractul nu ar trebui incheiat. Daca pretul bancii nu va fi cel asteptat, licitatia ar trebui reluata. Daca metoda nu este cea mai potrivita, ar trebui modificata. Ma refer la faptul ca se poate face privatizare si cu pachete mai mici, de care ar putea fi interesati investitori financiari cum sunt BERD sau IFC. Daca termenul pentru privatizare prevazut in acordul cu Fondul Monetar International nu poate fi respectat, el poate fi renegociat. Si mai este ceva. Procedura de negociere va trebui sa fie foarte atent pregatita. O banca aflata in acest proces care isi dezvaluie cei mai mari clienti si dobanzile la care lucreaza cu acestia devine vulnerabila, daca, sa spunem, privatizarea nu se mai finalizeaza. De asemenea, acordurile cu organismele internationale au incercat sa reduca, din considerente economice justificate, expunerea celei mai mari banci cu capital de stat fata de marile companii si, in special, cele din domeniul energetic si al utilitatilor publice. Evident, in felul acesta au avut de castigat celelalte banci prezente in Romania. Am inceput sa vindem „bijuteriile coroanei”. BCR, se pregateste Petrom si urmeaza alte companii din industria energetica. Pana acum, privatizarea, poate cu exceptia RomTelecom, a fost mai degraba o problema locala. De acum incolo, privatizarea „bijuteriilor” va fi o chestiune care va afecta milioane de oameni.