Viața cotidiană în ultimii ani ai regimului Ceaușescu
Paul Anghel,diectorul ANPC, într-o postare pe rețelele sociale, aduce în atenție câteva dintre lipsurile esențiale care au definit traiul zilnic în anii ’80, atunci când România se afla sub una dintre cele mai dure forme ale comunismului est-european.
Aprovizionarea cu alimente de bază devenise o loterie administrativă. Produsele precum zahărul, uleiul, carnea sau laptele erau distribuite pe baza unor cartele. Pâinea, un aliment elementar, era și ea supusă limitării. Cozile formate în fața magazinelor alimentare deveniseră un peisaj comun, adesea formându-se cu noaptea în cap, fără garanția că aprovizionarea va acoperi cererea.
Transportul personal fusese limitat drastic. În anii ’80, circulația cu autoturismul personal era permisă doar în anumite weekenduri, în funcție de numărul de înmatriculare al vehiculului. Benzina era raționalizată și greu accesibilă, ceea ce transforma simplul drum în oraș într-un eveniment rar și planificat din timp.
Românii trăiau în frig și întuneric
Confortul termic și accesul la energie erau sacrificate în numele unui plan de economisire brutal. Apartamentele urbane rămâneau aproape neîncălzite în timpul iernii, iar apa caldă era disponibilă doar câteva ore pe săptămână. Se înregistrau frecvente întreruperi ale curentului electric, iar becurile cu putere mică deveniseră normă – o metodă de control a consumului și o manifestare a sărăciei energetice impuse.
Industria textilă autohtonă oferea puține variante, iar calitatea produselor era adesea sub așteptări. Importurile erau rare, iar diversitatea vestimentară aproape inexistentă. Îmbrăcămintea devenise o expresie a austerității colective, în ton cu ideologia regimului.
Accesul la informație nu era pentru toată lumea
În ceea ce privește comunicarea și informarea publică, oferta era minimă și profund ideologizată. Televiziunea română transmitea doar două ore pe zi, iar conținutul era aproape în totalitate propagandistic. Ziarele și revistele funcționau sub controlul strict al Partidului Comunist, fără loc pentru dezbatere sau opinii divergente.
Libertatea de exprimare era complet suprimată. Critica față de regim putea duce la consecințe grave, inclusiv urmărire de către Securitate. Emigrarea era restricționată sever, iar sentimentul de teamă colectivă era întreținut constant de supravegherea permanentă și de propaganda oficială.
Această rememorare vine în contextul unui studiu realizat de INSCOP Research, la solicitarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care analizează percepțiile contemporane despre regimul comunist.
