În ciuda profilului său vizibil în spațiul public în ultimii ani, Călin Georgescu a ales să păstreze tăcerea după moartea fostului președinte Ion Iliescu. Deși alți lideri politici au transmis mesaje publice de condoleanțe sau rememorări, Georgescu nu a făcut nicio declarație.
În contextul retragerii sale declarate din viața publică, motivată de dosare penale în curs, decizia ar putea părea firească. Totuși, trecutul său dezvăluie legături strânse cu structurile de putere controlate de Iliescu și baronii PSD. Documente de presă din anii 2000 prezintă o imagine detaliată a modului în care aceste conexiuni au funcționat, mai ales în perioada guvernării Năstase.
Rețelele de influență construite în perioada lui Ion Iliescu
În anii ‘90 și începutul anilor 2000, Călin Georgescu a deținut poziții importante în Ministerul Mediului. Fotografia în care apare în spatele lui Ion Iliescu, alături de Mugur Isărescu, pare realizată la o reuniune a Clubului de la Roma, organizație condusă de guvernatorul BNR, unde Georgescu a fost activ. Însă influența sa nu s-a limitat la mediul academic sau instituțional.
În timpul ultimului mandat prezidențial al lui Ion Iliescu, Georgescu era deja implicat în organizații care acționau în favoarea baronilor PSD. Federația Autorităților Locale din România (FALR) este una dintre ele – un ONG cu profil guvernamental, înființat pentru a atrage fonduri externe.
Sub conducerea primarului Emil Calotă și sub coordonarea politică a lui Octav Cozmâncă, FALR a fost un instrument de canalizare a fondurilor occidentale spre clientele de partid.
Organizațiile-fantomă, folosite pentru atragerea fondurilor externe
În perioada pre-aderării la Uniunea Europeană, fondurile de sprijin pentru dezvoltarea instituțională curgeau dinspre Occident spre România. Călin Georgescu a fost implicat direct în această rețea de ONG-uri, fiind director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD), o structură prezentată de presă ca vehicul pentru lobby în favoarea intereselor PSD.
Conform articolelor publicate în 2003 de România Liberă, CNDD, în parteneriat cu FALR, urmărea atragerea fondurilor americane și europene sub pretextul dezvoltării durabile. Statutul organizației permitea înființarea de fundații și asociații-satelit, menite să disimuleze adevărata direcție a fondurilor: partidul și liderii locali ai PSD, scrie Fanatik.
Portretul lui Călin Georgescu în presa vremii
Călin Georgescu era descris ca având influență la cele mai înalte niveluri: Cotroceni, Palatul Victoria, dar și în zona consultanței internaționale.
„Călin Georgescu este un personaj influent, cu relații atât la Palatul Cotroceni, cât și la Palatul Victoria. El este omul care conduce, de fapt, Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, în timp ce prezența lui Mircea Malița este mai mult de faţadă”, scria România Liberă în toamna anului 2003.
Mircea Malița, fost ambasador și ministru comunist, era prezentat drept președinte onorific al fundației – un element menit să ofere un aer academic și echilibrat.
Relațiile lui Georgescu se întindeau și către alte partide. Acesta era sprijinit de Petre Roman, iar birourile fundațiilor lor funcționau în aceeași clădire a RAPPS-ului.
Sursele citate de presă indicau că susținerea dintre Georgescu și Roman era inclusiv de natură financiară. Sprijinul guvernamental era întărit de nume precum Mircea Geoană și Octav Cozmâncă, ambii lideri PSD importanți în acea perioadă.
„Intrarea lui Călin Georgescu în sfera Cotrocenilor a fost realizată de Sergiu Celac și consilierul prezidențial Gheorghe Zaman. În plus, pentru a da o notă de imparțialitate politică, Georgescu se folosește și de relația bună cu Petre Roman.
De altfel, biroul lui Călin Georgescu se află în aceeași clădire a RAPPS-ului, în care funcționează și fundația lui Petre Roman. Se spune că sprijinul ar fi reciproc, iar Călin Georgescu, omul PSD, sprijină, inclusiv financiar, fundația lui Petre Roman.
În fine, la Guvern, Călin Georgescu are relații solide, fiind sprijinit, spun sursele citate, de Mircea Geoană. Un alt punct de sprijin al lui Călin Georgescu este Octav Cozmâncă – încă de pe vremea când acesta era ministrul Administraţiei Publice”, mai scria sursa citată.
Reacția americanilor la presiunile făcute de Călin Georgescu
În 2003, Development Alternative Inc., prin programul GRASP, lucra în România la reforma administrației locale. Între timp, organizația condusă de Călin Georgescu căuta o finanțare de aproape 800.000 de dolari din partea americanilor. Însă lipsa unui plan concret și capacitatea slabă de implementare au atras suspiciuni.
„În noiembrie 2002 şi aprilie 2003, reprezentanţii GRASP s-au întâlnit de numeroase ori cu cei ai SDNP. Directorul SDNP, Călin Georgescu, a insistat într-un mod agresiv pentru ca GRASP să finanţeze programul său cu aproximativ 800.000 dolari SUA.
Nu a reuşit însă să definească activităţi specifice. Reprezentanţii americani şi-au dat seama că Georgescu nu are o echipă competentă pentru a face mai mult decât să organizeze discuţii la mese sau să întocmească unele rapoarte (şi acestea debile).
Nu a fost prezentată nici un fel de evidenţă a unui conţinut de program în afară de generalităţi despre “promovarea dezvoltării durabile”, relata România Liberă.
Americanii au refuzat să susțină proiectul, iar prestigiul SDNP a fost afectat de legăturile cu fostul regim comunist. Prezența lui Mircea Malița în conducerea consiliului de administrație a ridicat întrebări, iar imaginea organizației a fost puternic șifonată: „prin incredibilul fapt că preşedintele consiliului de administraţie nu este altul decât Mircea Maliţa – ministrul Educaţiei şi ambasadorul la Washington al lui Ceauşescu la începutul anilor ‘70, ministru în cele mai grele timpuri ale dictaturii”.
Activitatea lui Mircea Malița în perioada regimului Ceaușescu a fost caracterizată de fostul ambasador american la București, David Funderburk, într-un mod tranșant:
„Datorită talentului său prin spălarea acțiunilor represive împotriva disidenților politici și religioși, Malita, în mod efectiv și cu succes, a prelungit speranța demascării realității și îmbunătățirii condițiilor în România”.
Strategia presiunii politice pentru obținerea banilor
În mai 2003, tensiunile au escaladat. FALR și SDNP, cu sprijinul baronilor PSD, au început presiuni directe asupra donatorilor americani.
Întâlnirea organizată cu donatorii internaționali a fost coordonată de Sergiu Celac, în calitate de consilier al președintelui Ion Iliescu, dar și fost consilier al liderului comunist Nicolae Ceaușescu.
România Liberă nota că „numai că donatorii nu au fost prea entuziasți privitor la presiunile folosite pentru a-i forța să finanțeze un pseudo-ONG, de orientare guvernamentală SDNP”.
Într-un forum organizat de Georgescu, unde urma să participe și președintele Ion Iliescu, se vehicula posibilitatea ca ambasadorul SUA să fie confruntat public dacă finanțarea nu era acordată.
Negocierile cu Georgescu și Calotă au fost tensionate, americanii notând că cerințele financiare nu erau însoțite de garanții de control sau transparență. Activitatea acestor organizații a fost percepută drept o încercare de a extrage fonduri fără responsabilitate reală.
„Primăriile dominate de PSD şi clientela sa politică au sesizat imediat că este vorba de bani mulţi şi au creat un ONG-fantomă, parazită – Federaţia Autorităţilor Locale din România (FALR), de fapt o organizaţie guvernamentală, controlată sută la sută de structurile executive (…)
Și acum vine bomba: dintr-o dată, la începutul lunii mai, directorul misiunii a telefonat imperativ biroului DAI: primarii din toată România ar putea să-i confrunte pe ambasadorul SUA cu plângeri despre GRASP, la un forum organizat de SDNP, unde va participa preşedintele ţării (5-7 iunie) dacă GRASP nu va ajunge la o înţelegere să finanţeze SDNP pe o cale sau alta.
S-au început imediat negocieri cu Călin Georgescu și cu Emil Calotă (…) un foarte bine cunoscut activist PSD suspectat de a dirija fondurile donatorilor către activităţi politice. De-a lungul negocierilor a fost clar că acest cuplu (Georgescu-Calotă) era pus să extragă maximum de cash, dar cu control minim. A fost imposibilă o negociere cinstită”, a mai scris România Liberă.
Granturi pentru baroni și lipsă de transparență
În cele din urmă, baronii locali ai PSD au obținut granturi de câteva sute de mii de dolari. Printre beneficiari se numărau Marian Oprișan, Nicolae Mischie, Gavril Mârza și Bebe Ivanovici. Banii au fost justificați prin programe de tip „relații internaționale” sau „transparență în administrație”, fără rezultate concrete.
Traian Băsescu, pe atunci primar general al Capitalei, critica dur acțiunile acestor organizații:
„Banii proveniți de la Uniunea Europeană, dar și cei ai bugetului de stat sunt direcționați spre lideri ai PSD sau spre baronii locali, iar președintele Iliescu plânge pe de-o parte pe umerii săracilor, iar pe de altă parte îi acoperă pe marii corupți .Aceștia nu au decât un singur drum: împingerea României spre dezastru”.
