Vaccinurile aplicate astazi in practica medicala si-au demonstrat eficacitatea profilactica in mai multe din bolile severe ale copilariei, care alta data produceau un mare procent de mortalitate si sechele. Astfel, s-a reusit prevenirea tetanosului, difteriei, tusei convulsive, poliomelitei, rujeolei, tuberculozei si, mai nou, a hepatitei cu virus B. Toate aceste vaccinuri fac parte din programul national de imunizari, sunt aplicate in masa si sunt obligatorii. In afara de vaccinarile obligatorii exista si alte mijloace de imunizare care previn multe din infectiile cele mai frecvente, unele fiind aplicate in copilarie, altele putand fi utilizate si la varsta adulta, dupa caz. Asa s-a reusit prevenirea unor boli virale, cum ar fi: rubeola, varicela, parotida epidemica, gripa, hepatita cu virus A, dar si a unor boli bacteriene: infectii respiratorii (si nu numai) pneumococice, infectii meningococice (in special meningite si meningoencefalite).
Rubeola, rujeola si parotida epidemica pot fi prevenite prin folosirea unor vaccinuri monovalente, sau a unora polivalente, cum ar fi: antirubeolic-antirujeolic, sau antirubeolic- antirujeolic-antiurlian. Vaccinul antihepatic poate fi, de asemenea, mono sau polivalent: antihepatitic A-B.
Deoarece virusul gripal, in incercarea sa de a se sustrage mijloacelor naturale de aparare ale organismului, prezinta o mare variabilitate antigenica, vaccinul antigripal se modifica in fiecare an, continand trei tulpini de virus gripal ce se presupune a fi in circulatie, cu cea mai mare probabilitate in acel an, urmand recomandarile OMS si ale Comisiei Comunitatii Europene.
In ceea ce priveste vaccinurile antibacteriene, si ele se pot adresa infectiei cu un anumit agent bacterian, cum ar fi vaccinul antihemofilus B, sau vaccinul antipneumococic polivalent – ce contine polizaharidele a 23 de serotipuri de pneumococi. Foarte utila este insa varianta vaccinurilor „clasice” combinate: antidiftero-antiteno-antipertusis (sau antidiftero-antiteno-antitetanic) combinat cu cel antihemolitic B, ca si variantele: antidiftero-antiteno-antipertusis+antihemofilus B+ antipoliomelitic, sau antidiftero-antiteno-antipertusis+antihepatic B.
Vaccinurile antipneomococice sunt folosite incepand cu varsta de doi ani, in special la urmatoarele categorii de persoane: varstnici (in special peste 65 ani), pacienti cu boli cronice (cardio-vasculare, pulmonare, diabet zaharat, ciroza), pacienti splenectomizati sau care urmeaza a fi splenectomizati, pacienti cu imunitatea compromisa prin alte boli (mielom multiplu, limfon, sindrom nefrotic, transplant de organe), pacienti cu infectie HIV, persoane institutionalizate (din camine, spitale, aziluri).
Vaccinul antimeningococic se aplica tot incepand cu varsta de doi ani, in special la persoanele cu risc crescut: pentru cei care locuiesc sau viziteaza zone in care meningita meningococica are un caracter epidemic sau inalt endemic, sau la persoanele ce locuiesc in colectivitati inchise si aflate in contact permanent cu pacienti suferind de boli produse de meningococi de serogrup A si C.
Vaccinarea antivariceloasa este indicata pentru imunizarea activa a subiectilor sanatosi, a celor cu risc crescut (pacienti cu leucemie acuta, sau in tratament imunodepresiv), sau a contactilor, dupa varsta de noua luni, pentru prevenirea aparitiei formelor severe de boala. Vaccinarea antirubeolica previne aparitia rubeolei, care, atunci cand survine la femeia gravida in primele trei luni, poate produce malformatii extrem de grave ale fatului sau avort spontan.
Toate aceste vaccinuri reprezinta o protectie suplimentara fata de boli extrem de grave.