Orice conflict între Statele Unite și China ar începe probabil pe mare și pe cerul regiunii Indo-Pacific. Astfel, Marina SUA, Forțele Aeriene și Corpul de Marină ar forma vârful suliței Americii în regiune.

Aceste forțe militare americane (și aliații lor) ar avea nevoie de acces neîntrerupt la sateliți pentru a se apăra împotriva agresiunii chineze.

Pentru ca Marina SUA să apere în mod eficient Marea de Sud sau de Est a Chinei sau să asiste Taiwanul, în cazul în care China ar fi încercat să invadeze insula-națiune democratică asediată, navele de război americane ar trebui să se coordoneze și să comunice între ele și comandanții lor constelația de satelit Mobile User Objective System (MUOS) pe orbită geosincronă.

Aproape 70% din armele armatei SUA se bazează pe sateliți pentru a funcționa. Prin urmare, un alt set critic de sateliți pe care China i-ar putea viza este constelația Wideband Global Satcom (WGS), scrie publicația Asia Times.

Omniprezenta constelație de sateliți a sistemului de poziționare globală (GPS) este esențială pentru mișcarea și desfășurarea forțelor SUA, în special într-o zonă extinsă de operațiuni precum Indo-Pacific. Chiar și punctele de comandă, control și comunicații nucleare ale Americii (NC3) ar putea fi distruse pe orbita geosincronă, anulând factorul de descurajare nucleară al Americii.

Refuzul accesului americanilor la aceste constelații vitale de satelit ar fi esențial pentru orice plan al Beijingului de a invada Taiwanul sau de a captura Marea Chinei de Sud sau de Est. Un „Space Pearl Harbor” ar orbi și confuza temporar armata americană, altfel puternică. Această orbire temporară a forțelor SUA ar crea o fereastră unică de oportunitate pentru China, în care Armata Populară de Eliberare (PLA) ar putea învinge o armată americană confuză, mai scrie publicația asiatică.

Chinezii nu sunt atât de dependenți de sateliți

Și, deși armata SUA are de asemenea planuri de a ataca constelațiile satelitare ale Chinei, în cazul în care un astfel de război spațial va izbucni vreodată, faptul este că forțele Beijingului nu sunt nici pe departe atât de dependente de sateliți precum forțele Americii – nu încă.

Acest lucru oferă Beijingului avantajul, permițând dominanței armatei chineze într-un război spațial – ceea ce s-ar traduce în avantajul Chinei pe uscat, pe mare, în aer și în spațiul cibernetic, cel puțin pentru o perioadă scurtă de timp.

Având în vedere că forțele SUA apără Taiwanul sau alte părți, Washingtonul ar putea fi reticent să trimită și mai multe unități americane. Deși americanii au aliați regionali competenți, și ei ar fi afectați negativ de un „Space Pearl Harbor” condus de chinezi.