România este în pragul deznădejdii. Ungaria a ajuns să ne cumpăre bucată cu bucată. Acum este vorba de o comoară de preț pentru toți românii. Mai exact, clădirea celui mai vechi teatru de piatră din România, aflată în centrul Aradului, a fost cumpărată recent de o fundație maghiară. Edificiul ce stă să cadă a fost neglijat zeci de ani atât de autorități, cât și de cei care au revendicat clădirea.

Din teatrul în care a fost angajat ca sufleur chiar Mihai Eminescu au mai rămas astăzi doar ziduri roase de vreme prin care și-a făcut loc vegetația. Clădirea primului teatru permanent din România a fost construită în 1817 din inițiativa unui evreu care avea casa lipită de acest imobil și care putea ajunge printr-un gang direct în loja teatrului.

După anii 90 clădirea este retrocedată unor așa-ziși moștenitori. Depășiți de costurile refacerii unei astfel de clădiri, aceștia nu fac nimic pentru a o renova. Încearcă să găsească un cumpărător la prețul simbolic de 1 leu.

După 2000 interesul crește, nu atât pentru clădire, cât pentru teren și amplasare. La vânzare, dreptul de preempțiune îl aveau autoritățile române. Însă, nici Ministerul Culturii și nici instituțiile locale nu au dorit să se ocupe de un imobil într-o stare avansată de degradare.

O fundație maghiară a cumpărat imobilul simbol din România

Pe fondul acestor delăsări, cu puțin timp în urmă, o fundație maghiară a cumpărat imobilul în care a funcționat primul teatru de piatră din România. Aceeași fundație din Ungaria a achiziționat și un imobil central în care funcționează un hotel, ”Crucea Albă”.

Mai multe date au fost furnizate de jurnalista Carmen Dumitrescu, în urma unei ample investigații. Ancheta poate fi citită integral pe investigatoria.ro.

„Sunt deja ani buni de când Ungaria se concentrează pe achiziția de conace și castele ce au aparținut nobililor maghiari din Transilvania. Totul se întâmplă sub privirile resemnate ale autorităților române, care nu manifestă un interes în sensul conservării patrimoniului istoric. Achizițiile se fac prin intermediul unor companii specializate în achiziții de imobile și printr-o serie de fundații apropiate Ungariei care nu doar cumpără aceste clădiri-simbol, dar le transformă în centre sociale, educaționale sau culturale, unde se consolidează identitatea maghiară, iar profitul rezultat din activități merge tot în Ungaria”, arată jurnalista într-unul din materialele sale de investigație.