In numele redobandirii statutului de superputere al tarii sale, Putin este confruntat cu probleme in cele trei cercuri concentrice ale traditionalei sfere de influenta a Rusiei. In perimetrul Federatiei Ruse, el trebuie sa stopeze si sa inverseze sensul tendintelor centrifuge ale numeroaselor unitati teritoriale locale (peste 80), manifestate in principal pe plan economic, dar si etnic (Cecenia este un caz extrem, dar preocupante sunt si evolutiile din Tatarstan, Daghestan, guberniile siberiene).
La nivelul fostelor republici sovietice, astazi state independente, Putin urmareste reactivarea CSI (caci, dupa cum tine sa reaminteasca, peste 25 de milioane de rusi locuiesc in aceste state). In sfarsit, zona fostului Tratat de la Varsovia, Putin este decis sa stopeze procesul de integrare in NATO al fostilor aliati (Romania, Bulgaria, Tarile baltice) si aici recurge la o ingenioasa formula diplomatica: daca Rusia, tara cu un statut comparabil cu cel al SUA, nu este primita in Alianta Nord-Atlantica, Moscova va reactiona ca in fata
unui act ostil la orice pas spre extinderea in continuare a NATO spre Est.
Marea inscenare a lui Putin este insa recucerirea statutului de superputere pentru Rusia. In plan economic, sansele sunt judecate realist. “Vor trebui 15 ani – spune Putin – pentru a ajunge din urma Spania sau Portugalia, cu o crestere economica anuala de 8 la suta (procentajul cresterii industriale a Rusiei in 1999). Pe plan strategic insa, obiectivul este mai ambitios, dar si mai fezabil. Prin noua sa doctrina militara, Rusia renunta la angajamentul de a se abtine a folosi cea dintai arma nucleara. Si este hotarata sa riposteze la decizia SUA de a reactiva faimosul program “razboiul stelelor”, de creare a unui sistem de aparare antiracheta.
Clinton:
“Se pot face afaceri cu Putin”
Dupa aprecierea specialistilor de la Institutul american Stratfor, Vladimir Putin se va opune ferm implementarii planului National Missile Defense (NMD), lansat de presedintele Clinton, iar aceasta intransigenta risca sa produca divergente in tabara occidentala, caci state vest-europene ca Germania sau Franta sunt interesate, mai ales din punct de vedere economic, in bunele relatii cu Rusia. Aceiasi analisti avanseaza ideea ca Putin ar putea pedala pe o tensionare a relatiilor ruso-americane, pornind de la opozitia fata de NMD, pentru a resuscita nationalismul rus si, intr-o abordare mai pragmatica, pentru a guverna tara in mod autoritar, inclusiv in campul economiei si tranzitiei.
In viziunea lui Putin, Rusia are din nou nevoie de “imaginea inamicului” pentru a se capacita. Numai astfel s-ar putea relansa eficace reforma, care timp de aproape zece ani a inaintat neconcludent, cu fonduri externe deturnate sau prost folosite, cu retete straine prost aplicate, cu indecizie la varf. Multi analisti occidentali apreciaza ca trecerea la capitalism a Rusiei este puternic grevata de nesolutionarea problemei proprietatii private. Oligarhii din domeniile resurselor naturale (petrol, gaz, aluminiu, alte materii prime), mass-media, transporturilor acumuleaza bani, dar nu ii convertesc in capital investit. Putinul care se investeste este la nivelul marilor orase.
Investitorii straini apreciaza drept nesigura uriasa piata rusa. Solutia ar fi un capitalism de stat. Pentru aceasta, ar trebui ca Putin sa preia din mainile oligarhilor parghiile economice si financiare si sa le puna la dispozitia unui aparat de stat controlabil de catre colaboratorii sai, in mare parte lucratori ai serviciilor speciale. Oligarhii pot coopera la programul de reforme al lui Putin sau pot fi obligati sa faca acest lucru prin activarea nationalismului rus. In ce priveste sansa investitorilor straini, presedintele Clinton s-a hazardat sa declare ca “…se pot face afaceri cu Putin”. O opinie impartasita si de alti lideri occidentali. Ramane de vazut. In orice caz, politica rusa, pe plan intern si extern promite, sub domnia autoritara a lui Vladimir Putin, sa cunoasca o sensibila reactivare.