UE: Non-sensul politic al Poloniei și Ungariei

În timp ce riscă să împiedice efortul istoric depus de cei douăzeci și șapte de a-și oferi mijloacele necesare pentru a ieși împreună din criza provocată de Covid, guvernele de la Varșovia și Budapesta sunt blocate într-o postură inadmisibilă.

Cât de departe vor merge Polonia și Ungaria în rebeliunea lor împotriva Uniunii Europene? Prin îndeplinirea amenințării lor de a bloca planul european de redresare, dacă acesta rămâne condiționat de aplicarea statului de drept, guvernele de la Varșovia și Budapesta sunt blocate într-o postură inadmisibilă, care pune în pericol economiile din alte douăzeci și cinci de state membre. Despre ce este vorba? Guvernele naționaliste aflate la putere în aceste două țări, controlate de PiS (Lege și Justiție), partidul lui Jaroslaw Kaczynski și Fidesz (Uniunea Civică Maghiară) a lui Viktor Orban, se află în conflict de câțiva ani cu Bruxelles-ul pentru tratamentul lor aplicat independenței justiției și mass-media; acest tratament, în ochii Comisiei Europene și al Parlamentului European, contravine valorilor democratice pe care se întemeiază UE, transmite Le Monde într-un editorial.

Prost echipată pentru a rezolva acest tip de conflict, UE a sfârşit prin a profita de oportunitatea planului masiv de redresare, legat de bugetul european, adoptat în iulie pentru a înfrunta împreună criza provocată de pandemia COVID-19 și pentru a-i fi acceptate condițiile impuse celor două țări recalcitrante: dacă vor să primeasca fondurile de ajutor ale UE, trebuie să respecte cerințele unui sistem judiciar independent.

Nu este pentru prima dată când viziuni diferite asupra regulilor comune opun țările din Europa de Vest celor din Europa post-comunistă. Conflictul izbucnit în 2015 din cauza cotelor de refugiați pe care Berlinul și Bruxelles-ul au vrut să le impună statelor membre au dezvăluit profunzimea sentimentului, în Europa centrală, legat de o suveranitate națională recent recuperată. Această sensibilitate a fost luată în considerare și s-au găsit compromisuri.

Însă problema statului de drept este diferită. În primul rând, pentru că niciuna dintre aceste țări nu poate pretinde că nu știa că este vorba despre un fundament al Uniunii atunci când a aderat la aceasta. Apoi, pentru că Polonia și Ungaria sunt, pe această temă, izolate: spre deosebire de problema migrației, nu au sprijinul niciunei alte țări ex-comuniste și, în special, l-au pierdut-o pe cel al partenerilor lor din grupul Vişegrad, Republica Cehă și Slovacia. În sfârșit, deoarece nimic nu justifică cheltuirea unor astfel de fonduri considerabile fără ca utilizarea lor adecvată să fie garantată prin respectarea normelor de drept.

Efortul istoric depus de Cei 27 în timpul acestei pandemii pentru a-și oferi mijloacele de a ieși împreună din criză ar putea fi zădărnicit de încăpățânarea, din motive de politică internă, a doi dintre ei, ceea ce denotă prostie și orbire ideologică. Liderii UE, ca şi Germania care deține președinția rotativă, lucrează pentru a găsi o soluție de compromis; este de sperat că liderii polonez și ungar vor aborda această negociere într-un spirit responsabil. În fond, este vorba şi despre salvarea economică a concetățenilor lor.

Nu, d-le prim-ministru Orban, Uniunea Europeană nu este „Uniunea Sovietică”. Spre deosebire de situația din defunctul bloc comunist, Ungaria a intrat în UE din propria voință și poate ieși dacă dorește. Este complicat, dar Marea Britanie a făcut-o. La patru ani de la luarea deciziei, potrivit unui studiu al Pew Research Center publicat miercuri, 60% dintre britanici au o opinie favorabilă despre UE. Trebuie să existe un motiv…