Efectele austerității. Studiul ASE indică prăbușirea turismului și sprijinului rural după tăierea voucherelor de vacanță și a tichetelor sociale. Cristian Păun: Au câștigat bulgarii și grecii

Înjumătățirea voucherelor de vacanță și tăierea drastică a tranșelor pentru tichetele sociale de hrană au zdruncinat turismul intern și economia rurală, arată un studiu realizat de Academia de Studii Economice din București. Peste un milion de înnoptări s-au pierdut în hotelurile românești, în timp ce reducerea sprijinului pentru alimente a desființat zeci de mii de locuri de muncă.

Studiu ASE: Tăierea voucherelor de vacanță a lăsat turismul fără un milion de înnoptări, iar reducerea tichetelor sociale lovește direct în agricultura rurală

Deciziile autorităților de a restrânge drastic două dintre cele mai importante instrumente de politică socială și economică – voucherele de vacanță și tichetele sociale de hrană – au provocat unde de șoc vizibile în economie, arată ediția 2026 a analizei de impact socio-economic al biletelor de valoare, realizată de Academia de Studii Economice din București (ASE), prin Business Economics Data Science Lab (BEDSL-FABIZ), cu sprijinul Asociației Profesionale a Emitenților de Tichete (APET).

Analiza a fost prezentată în cadrul evenimentului Policy & Impact Forum 2026, care a avut loc marți, 27 octombrie, la Ambasada Franței din București.

Cercetarea, fundamentată pe date de la Institutul Național de Statistică (INS), Eurostat și Ministerul Finanțelor, demonstrează că diminuarea sprijinului acordat prin aceste instrumente nu a reprezentat doar o simplă economie bugetară, ci a determinat pierderi de volume de activitate, scăderea gradului de ocupare a unităților de cazare și o vulnerabilizare a forței de muncă, în special din mediul rural.

Reducerea valorii voucherului de vacanță a frânat brusc turismul intern

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 156/2024, valoarea nominală a voucherului de vacanță per beneficiar a fost înjumătățită, scăzând de la 1.600 de lei la doar 800 de lei. Măsura a declanșat o prăbușire a volumului total emis în 2025 până la 783,7 milioane de lei, ceea ce reprezintă o contracție de 59,3% comparativ cu nivelul din 2024 (când s-au înregistrat 1.927,5 milioane de lei).

Această diminuare s-a transpus mecanic în amprenta macroeconomică a instrumentului: contribuția totală a voucherelor de vacanță la Produsul Intern Brut a coborât de la 0,103% în 2024 la numai 0,036% în anul 2025. Corelativ, numărul locurilor de muncă susținute în economie pe filiera acestor tichete (incluzând efectele directe, indirecte pe lanțurile de furnizori și induse) s-a prăbușit de la circa 17.700 la doar 5.400 de posturi echivalente.

Măsura a venit pe un fond social oricum marcat de dificultăți majore: potrivit datelor Eurostat citate de ASE, în 2025 nu mai puțin de 61,4% dintre cetățenii români declarau că nu își permit o săptămână întreagă de concediu departe de casă, în timp ce media la nivelul Uniunii Europene se situa la 27,5%.

Hotelierii au pierdut un milion de înnoptări, iar românii s-au orientat spre străinătate

Modelul econometric elaborat de cercetătorii ASE, analizat pe serii de date lunare din perioada 2014 – august 2026, relevă o corelație directă și semnificativă statistic între vouchere și dinamica turismului: fiecare milion de lei emis suplimentar pe lună generează aproximativ 342 de sosiri și 742 de înnoptări suplimentare ale călătorilor români.

Analiza contrafactuală arată dimensiunea pierderilor suferite de sectorul ospitalității în primele 20 de luni de la aplicarea restricțiilor (ianuarie 2025 – august 2026):

• Sosirile turiștilor români au scăzut cumulat cu 951.600 de persoane (−4,95% față de potențialul fără restricții), din care aproape 600.000 de sosiri au lipsit doar pe parcursul anului 2025.
• Numărul înnoptărilor a consemnat un deficit masiv de peste 1,04 milioane (−2,49% cumulat pe 20 de luni), generând pierderi directe operatorilor.
• Indicele de utilizare a capacității de cazare a fost erodat cu 1,49 puncte procentuale în 2025 și cu 3,53 puncte procentuale în perioada ianuarie–august 2026.

„Analiza noastră, în primul rând, reușește să înregistreze impactul tichetelor de vacanță asupra: sosiri, înnoptări, durată medie, grad de utilizare a capacităților de producție pe toată perioada de acordare 2018–2026, date lunare, și apoi această analiză contrafactuală în care am estimat un trend pe baza datelor până în decembrie 2024.

Am presupus că politica ar fi continuat și după decembrie 2024 neperturbată, adică 2025–2026, și am calculat ce am pierdut față de evoluția reală a turismului după ce aceste tichete au fost suprimate. În felul acesta am văzut care a fost pierderea, care a fost impactul. Și într-adevăr acest impact a existat.

Vreau să spun că s-a confirmat statistic și s-a confirmat inclusiv prin semn impactul pozitiv pe care îl are acest tip de instrument asupra turismului din România. 1 milion de lei în tichete de vacanță emise lunar generează un plus de sosiri pe lună, un plus de înnoptări pe lună.

Deci e clar că există un impact asupra turismului local, nu-l putem nega, da? A crescut turismul local prin acordarea acestor facilități”, a explicat profesorul universitar de economie Cristian Păun, unul dintre realizatorii studiului.

Studiul semnalează totodată că durata medie a sejururilor nu a fost afectată, ceea ce înseamnă că românii au renunțat complet la vacanțele interne sau au orientat cheltuielile către destinații externe, generându-se un efect clar de substituție a turismului autohton.

„Putem să vedem că, dacă s-ar fi acordat aceste tichete la același nivel al lui decembrie 2024, noi am fi realizat un plus de 5% pe zona turiștilor care au solicitat cazări în spațiile de cazare din România — asta am pierdut-o. Am pierdut un 3% din înnoptări în România ca urmare a suprimării acestui instrument.

Avem un grad de utilizare mai mic cu aproape 2% în momentul de față din suprimarea acestor tichete și, mai ales, avem o orientare a românilor, validată de studiul nostru, către străinătate.

Deci practic cei care au câștigat prin faptul că n-am continuat cu un astfel de proces sunt de fapt bulgarii, grecii — românii s-au reorientat”, a adăugat Cristian Păun.

Ca o concluzie, el a precizat că autorii studiului nu sugerează în acest caz o indexare, ci necesitatea de a continua aplicarea programului de acordare a tichetelor. Profesorul Păun a subliniat că ar trebui analizată atent valoarea facilității, având în vedere că se acordă tichete până la o anumită valoare maximă, cu un regim fiscal specific, existând și o cofinanțare cerută utilizatorilor.

În opinia sa, suma de 700 de lei alocată sectorului bugetar este mult prea mică pentru a acoperi un sejur, mai ales că nu se face nicio distincție între vacanțele cu copii și cele fără copii.

„Ce solicităm noi în principiu legat de acest instrument, aici nu-i vorba de indexare, dar cel puțin putem să spunem că ar trebui să continuăm cu acest instrument. Ar trebui să ne uităm puțin la valoarea acestui instrument, pentru că acest instrument acordă niște tichete pentru o anumită valoare maximă, cu un regim fiscal aferent.

Există și o cofinanțare solicitată la nivelul utilizatorilor acestor tichete. Acel 700 de lei pentru sectorul bugetar este mult prea puțin pentru un astfel de sejur. Nu poți să faci așa ceva. Gândiți-vă că nu facem distincție dacă e vorba de un sejur cu copii, fără copii…

Noi acordăm aceste tichete în momentul de față și aplicăm un regim fiscal pentru o valoare mult prea mică și un regim fiscal care de fapt nu există, pentru că noi le taxăm… nu le taxăm cu pensia, atâta, ar mai lipsi să mai punem și contribuția la pensie.

Totuși, noi vorbim de niște beneficii extrasalariale care de fapt aproape că nu sunt extrasalariale. Dacă vrem să fie extrasalariale, ar trebui să nu fie tratate ca salariu. Ele acuma sunt un fel de struțocămilă și nu-și ating scopul așa cum ar trebui ele să-și atingă scopul”, a afirmat profesorul Păun.

Tăierea tichetelor sociale de hrană a lovit disproporționat forța de muncă din mediul rural

O evoluție și mai severă a fost documentată în privința tichetelor sociale de hrană acordate persoanelor vulnerabile. În 2025, programul a fost restrâns substanțial: numărul tranșelor acordate a fost redus de la șase la doar două, iar baza de beneficiari s-a diminuat de la aproximativ 2,5 milioane la 1,12 milioane de persoane.

În termeni financiari, volumul total emis s-a prăbușit la 557,9 milioane de lei în 2025, provocând o scădere de circa 85% a întregii amprente socio-economice:

• Contribuția la PIB a căzut abrupt de la 0,242% în 2024 la numai 0,033% în 2025.
• Numărul de locuri de muncă susținute în economie a coborât de la 44.100 la 6.600 de posturi.

Autorii atrag atenția asupra unui efect structural grav: deși agricultura și activitățile conexe primesc doar 20% din alocarea valorică a tichetelor sociale, ele concentrează 37% din întreaga ocupare generată de acest mecanism. Drept urmare, tăierea tranșelor afectează cel mai rapid producătorii locali și locurile de muncă slab calificate din comunitățile rurale.

„Programul s-a redus cu 85% în 2025. Beneficiarii, numărul acestora a scăzut foarte mult; tranșele pe an s-au redus de la 6 la 2; sprijinul anual s-a redus și acesta; volumul, în consecință; și valoarea adăugată, dar și locurile de muncă.

Și observăm că de la 0,24% în PIB cât era în ediția anterioară, acum suntem la 0,033%. Alocarea s-a dus foarte mult în agricultură — 20% din alocare s-au dus în agricultură și pescuit —, iar 37% din ocupare s-a dus în această agricultură care amplifică efectul în mediul rural.

Asta înseamnă că tichetele sociale ar trebui să rămână mult în zona de protecție socială și nu de creștere economică. Și aici avem o problemă cu faptul că programul, sau volumul programului în esență, s-a redus foarte mult și asta e o mare problemă, ar trebui cumva schimbat trendul”, a precizat prof. univ. dr. Adriana Davidescu.

Cristian Păun: Dacă le încarci de taxe, de ce să nu le introduci în salariu, până la urmă? De ce să mai existe aceste instrumente?

Profesorul Cristian Păun a mai atras atenția că scopul tuturor aceste tichete de valoare nu este unul fiscal și că se tinde să se uite rațiunea pentru care ele au fost create. Acesta a explicat că, pe măsură ce se creează mai multe instrumente de acest fel și sunt fiscalizate, taxele cresc de fapt în mod mascat, mecanismul fiind o modalitate de a ascunde majorările fiscale.

În viziunea sa, la fel cum o mărire a salariului minim aduce automat mai multe taxe, și majorarea valorii tichetului de masă generează încasări suplimentare la buget, chiar dacă procentul de taxare rămâne neschimbat.

Economistul a susținut că acesta este un motiv esențial pentru care regimul fiscal ar trebui calibrat cu prudență, după modelul majorității statelor care utilizează astfel de facilități, evitându-se supraîncărcarea lor cu taxe. În caz contrar, a atras el atenția, apare firesc întrebarea de ce aceste sume nu ar fi integrate direct în salariu și ce rost ar mai avea existența lor.

„Scopul acestor tichete nu este unul fiscal. Adică până la urmă noi uităm de ce există aceste instrumente.

Plus că, vedeți dumneavoastră, cu cât creem mai multe instrumente de tipul ăsta pe care le fiscalizăm, de fapt nu cresc taxele, dar cresc taxele. Este și un mecanism foarte frumos de a ascunde o creștere de taxe. De exemplu: dacă crești salariul minim, cresc taxele de fapt. Dacă crești valoarea voucherului de masă… tichetului de masă, cresc taxele de fapt. Tu n-ai modificat procentul, dar încasezi mai mult.

Ăsta este un alt argument tocmai pentru ca pe aceste instrumente să nu fie puse, așa cum sunt în majoritatea țărilor care folosesc aceste instrumente: regimul fiscal este foarte atent studiat, astfel încât să nu le încarci de taxe. Pentru că, dacă le încarci de taxe, apare imediat discuția: de ce să nu le introduci în salariu, până la urmă? De ce să mai existe aceste instrumente?

Doar așa, ca să existe o industrie, să ne dăm mari că există un card care nu-i de salariu, dar de fapt e? Nu ăsta este scopul. Dimpotrivă, cu cât facem din aceste instrumente să devină vehicule fiscale, ele de fapt își pierd foarte mult din rol.

Rolul lor trebuie să rămână unul al suportului pentru politici publice prin care avem niște ținte, obiective clare:

• La tichetele sociale avem sărăcirea populației, nivelul de sărăcie al populației;
• La tichetele culturale avem partea de cultură, educație — că și pe asta trebuie să le luăm în discuție, că și pe astea le-am distrus;
• La tichetele de creșă ar trebui și aici să avem o discuție. Chiar eu aș plusa: să existe și tichetele de școală până la urmă. De ce să nu existe și posibilitatea de a-mi plăti o școală privată dacă angajatorul meu vrea să-mi acorde acest beneficiu extrasalarial, să pot să-mi duc copiii nu doar la o creșă, să mi-i pot duce la o grădiniță… și astea să fie toate decontabile. Sigur, până la un anumit plafon, putem să discutăm plafonul.

Dar haideți să vedem de ce nu funcționează aceste instrumente, pentru că în principal ele nu funcționează tocmai pentru că le-am transformat în altceva decât trebuie să fie. Sigur, avem probleme la bugetul statului, dar pe de altă parte, nu de aici vine deficitul. Mai degrabă m-aș uita la o pistă de biciclete făcută într-o localitate la țară unde nu există șosea, dar există pistă de biciclete.

Acolo nu se cercetează cu acribie eficiența politicii publice numită pistă de biciclete la țară unde nu există șosea sau canalizare. Dar aici avem, domnule, o acribie din aia: domnule, trebuie să fie eficiente, că dacă nu-s eficiente, din punct de vedere fiscal nu putem să acordăm nicio reducere. Sunt politici publice și politici publice”, a afirmat prof. Cristian Păun.

Economiștii solicită calendare clare și renunțarea la deciziile arbitrare

Concluziile formulate de Academia de Studii Economice evidențiază faptul că atât tichetele de vacanță, cât și cele sociale de hrană nu beneficiază de formule legale de indexare, ci depind exclusiv de deciziile discreționare ale Executivului.

Pentru a opri degradarea lanțurilor economice locale, studiul recomandă Guvernului restabilirea urgență a predictibilității. Acest lucru presupune stabilirea unor criterii transparente de eligibilitate și valori unitare corelate cu realitățile de consum, alături de calendare anuale ferme de plată, care să permită atât beneficiarilor, cât și industriei ospitalității și producătorilor agroalimentari să își planifice activitatea fără riscul unor blocaje neașteptate.