În 2011, unitățile de cazare din România au raportat șapte milioane de turiști (cu 16% mai mulți decât în 2010). Aceștia au petrecut 18 milioane de nopți în hoteluri, pensiuni ori campinguri (față de 16 milioane în 2010). Dar autoritățile estimează că, de fapt, numărul lor este mult mai mare. Fostul ministru Elena Udrea spunea că evaziunea fiscală din domeniu atinge 40%. Cu alte cuvinte, e posibil ca numărul real de nopți de cazare din 2011 să fi fost de 30 de milioane.
La o medie de 25 de euro/noapte, se poate calcula că, anual, patronii din turism nu declară încasări de circa 300 de milioane de euro.
Realitatea din teren pare să confirme astfel de estimări: în Eforie, Costinești sau 2 Mai, pe fiecare stradă sunt pensiuni, vile turistice, mini-hoteluri. Cu firmă, cu autorizații de funcționare și certificate de clasificare. Lângă ele, de câteva ori mai numeroase, sunt cele clandestine. Uneori, au scris la poartă „Cazare“ sau „Camere libere“. Alteori, nici atât. Unele au câteva locuri de cazare, altele, însă, sunt adevărate hoteluri în miniatură – câteva etaje, zeci de camere, recepție, dar fără a fi înregistrate oficial în vreun fel. ANTREC a acuzat recent mănăstirile că sunt implicate în acest tip de turism.
„E casa mea, nimeni nu poate intra dacă nu-i dau eu voie. Poate cu mandat de percheziție“, se laudă proprietarul unei pensiuni neautorizate din Vama Veche.
„Și totuși, dacă ar veni vreun control, pot spune că turiștii cazați sunt prietenii mei și că stau gratis. Să văd cum pot dovedi contrariul“, explică bărbatul. Iar la astfel de strategii au apelat sute de antreprenori din domeniu din toată țara, fie că e vorba de Bucovina, Apuseni, Clisura Dunării sau zona Bran-Moeciu.
Alții, ceva mai puțin curajoși, apelează la alte metode. Proprietarul unui complex turistic din Corbu, la nord de Mamaia, încheie cu fiecare turist un contract de închiriere pentru cameră. Dacă acesta ajunge vreodată să fie înregistrat la Fisc și dacă pentru sumele încasate se plătește impozitul de 16%, asta este greu de spus.
Dar și în unitățile autorizate în­re­gistrarea turiștilor pare să fie op­țională. Mai ales în cele mai mici, unde patronii sunt direct implicați în mersul afacerii, suntem întrebați de multe ori cu un aer ușor complice: „Doriți factură?“ Dacă răspunsul este nu, putem fi aproape siguri că datele luate din cartea de identitate sau pașaport vor ajunge, la scurt timp după ce am plecat, direct la coș.
„Pentru cei care stau mai multe zile, se trec în registru mai puține. Dar dacă stai o zi-două și nu vrei să decontezi, poți să fii aproape sigur că banii tăi ajung direct în buzunarul proprietarului. Sau al angajaților, dacă patronul nu e atent. Oricum, Fiscul nu va ști niciodată despre ei“, explică Vasile D., acționarul principal al unui mini-hotel din Mureș.
Noul șef al turismului, ministrul Eduard Hellvig, crede că o platformă online de rezervări la care să adere toate unitățile de cazare ar putea duce la o scădere a evaziunii și, în același timp, la o creștere a competitivității. La începutul anului, o inițiativă similară a fost primită cu foarte puțin entuziasm de către hotelieri.