Sunt ţări ca Spania, Portugalia, Grecia, în care austeritatea nu a funcţionat, oamenii organizează manifestaţii şi cer schimbarea guvernelor. De ce credeţi că austeritatea este în continuare o solutie?
Eu nu ştiu în detaliu care sunt programele de redresare a acestor ţări. Ştiu însă, cu certitudine, câteva lucruri, şi anume: nici o naţiune nu-şi poate asigura la nesfârşit prosperitatea din bani împrumutaţi. De asemenea, ştim cu toţii că banii împrumutaţi trebuie plătiţi înapoi, ştim că orice program de austeritate trebuie aplicat rapid şi pentru o perioadă rezonabilă de timp – altfel naţiunea îl va respinge după doi-trei ani. Orice încercare de a ieşi din dificultate pe seama creşterii fiscalităţii duce la eşec garantat, pentru că ştim precis că încercarea de a ieşi dintr-o criză a datoriilor, făcând alte datorii, nu este posibilă în primul rând pentru că nu te mai poţi împrumuta de pe piaţă, ci doar de la instituţii financiare care îţi pun pe masă un program de redresare ce trebuie respectat.

Falimentul, cel mai mare rău posibil pentru o ţară

Şi, totuşi, în ultima perioadă se aud voci autorizate, fie că vorbim de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso sau despre declaraţia preşedintelui Parlamentului European, Martin Schulz, care se dezic de programele de austeritate.
Din câte ştiu, declaraţia domnului Jose Manuel Barroso a fost puţin scoasă din context, dar, oricum ar fi, nici domnul Jose Manuel Barroso şi nici domnul Martin Schulz nu au responsabilitatea directă pentu o ţară anume. Ei pot spune orice în timp ce tu constaţi în ţara ta că n-ai bani. Lipsa de bani la buget nu poate fi substituită cu declaraţii precum că austeritatea nu-i chiar cel mai bun lucru. Eu spun mai mult decât ei, spun că austeritatea este un lucru foarte rău pentru oameni şi pentru economie, dar atunci când bugetul statului nu are bani suficienţi nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să reduci cheltuielile şi să realizezi un echilibru cu veniturile. Altfel, îţi impingi ţara în încetare de plăţi, în faliment, şi asta este un dezastru pentru oameni, pentru economie, şi pentru credibilitate naţională. Atunci rişti să nu mai poţi plăti nimic, nici datorii, nici pensii, nici salarii.

Ce explicaţie daţi celor care se întreabă ce s-a făcut cu banii împrumutaţi de la UE şi FMI. S-au împrumutat 20 miliarde euro şi nimeni nu ştie ce s-a făcut cu ei. Bani pe care românii vor trebui să-i plătească.
Traian Băsescu: De acord că românii vor plăti, dar suma e mai mică. România nu a tras toată suma solicitată iniţial prin acordul de finanţare cu UE şi FMI, ci 16,8 miliarde euro. Doar 7,1 miliarde euro au venit la bugetul de stat, iar 9,7 miliarde au fost împrumutaţi de BNR pentru consolidarea rezervei valutare. Din taxe şi impozite vor fi rambursaţi în 5-7 ani banii împrumutaţi guvernului. Banii intraţi în trezoreria BNR vor fi rambursaţi de Banca Naţională printr-un mecanism care nu afectează bugetul de stat sau contribuabilul. Vi l-aş putea explica, dar nu vreau să-l supăr pe domnul Adrian Vasilescu, purtătorul de cuvânt al BNR, aşa că îi las dânsului această misiune. O să-mi spuneţi: ne ducem la domnul Adrian Vasilescu pentru explicaţii legate de cei 9,7 miliarde împrumutate de BNR, dar cum s-au cheltuit cei 7,1 miliarde euro, împrumutate de Guvern, ajunse la bugetul de stat? Răspunsul poate fi extrem de complicat sau foarte simplu. Încerc varianta simplă, printr-un exemplu: în 2009 – 2010, când am primit împrumutul, deficitul fondului de pensii a fost de cca 3,6 miliarde euro anual. Dacă înmulţiţi 3,6 cu cei doi ani veţi constata că sunt 7,2 miliarde euro, faţă de 7,1 miliarde cât a împrumutat bugetul. Însă România a avut deficite mult mai mari şi a împrumutat bani şi de pe piaţa liberă pentru a putea plăti salariile şi cheltuielile de funcţionare a instituţiilor.

CITIŢI INTERVIUL COMPLET, PE EVZ.RO