Austria interzice telefonul mobil la muncă. Măsură extremă sau pas către productivitate?
Într-o lume în care telefonul mobil a devenit un prelungitor al vieții profesionale și personale, măsurile de restricționare a utilizării acestuia la locul de muncă par anacronice – sau, dimpotrivă, perfect adaptate provocărilor moderne? Răspunsul nu este simplu, mai ales în contextul unui caz recent din Austria care a provocat un val de dezbateri în spațiul public și juridic, scrie ziarulromanesc.at.
Compania Fahnen Gärtner, un producător de steaguri din Mittersill, landul Salzburg, a decis să interzică complet folosirea telefoanelor personale în timpul programului de lucru. Cei aproximativ 100 de angajați ai firmei trebuie să-și depoziteze smartphone-urile într-un dulap securizat încă de la începutul zilei. Excepțiile sunt permise doar în timpul pauzelor. Scopul declarat: eliminarea distragerilor și creșterea concentrării.
Motivații economice într-o decizie cu implicații sociale
Conducerea companiei susține că decizia are la bază observații clare privind scăderea eficienței în rândul angajaților, în special al celor tineri, afectați de fluxul continuu de notificări. În unele cazuri, dependența de telefon a dus chiar la apelarea la consiliere psihologică.
După implementarea măsurii, managementul Fahnen Gärtner susține că productivitatea a crescut, iar atmosfera de lucru este mai calmă și mai focusată. Politica firmei a fost comparată de presa locală cu intențiile guvernului austriac de a interzice telefoanele în școli – o paralelă care întărește ideea că în anumite medii, deconectarea poate aduce beneficii tangibile.
Legislația din Austria nu interzice angajatorilor să reglementeze utilizarea telefoanelor
Din punct de vedere juridic, legislația austriacă nu interzice angajatorilor să reglementeze utilizarea telefoanelor mobile în timpul programului. Mai mult, o astfel de interdicție este considerată legală dacă este justificată, proporțională și aplicată în mod transparent.
Regulile pot fi incluse în contractele individuale de muncă, în acordurile colective la nivel de companie (cunoscute drept Betriebsvereinbarungen) sau în regulamentele interne. Important este ca ele să nu vizeze timpul de pauză, unde libertatea angajatului de a-și folosi propriile dispozitive rămâne garantată.
Unde se trasează linia între disciplină și abuz
Monitorizarea respectării acestor reguli este un alt subiect sensibil. Legea impune limite clare: companiile pot verifica, de exemplu, dacă telefoanele sunt depozitate corespunzător, dar nu au voie să supravegheze conținutul comunicațiilor sau să utilizeze software de urmărire a activității fără consimțământ expres.
Orice formă de supraveghere trebuie să fie proporțională cu scopul declarat și să respecte drepturile fundamentale ale angajatului, inclusiv protecția vieții private. În caz contrar, firmele riscă nu doar daune de imagine, ci și sancțiuni legale.
Ce drepturi are angajatul și ce obligații are firma
Pentru a fi considerată validă, o politică de acest tip trebuie comunicată din timp și în mod clar. Jurisprudența austriacă susține ideea că un angajat are dreptul să fie informat și consultat atunci când i se impun restricții care afectează uzul bunurilor personale.
De asemenea, angajatorul trebuie să asigure alternative rezonabile în cazuri speciale – de exemplu, o linie fixă disponibilă pentru apeluri urgente din partea familiei.
