Tehnologia din spatele deciziilor de milioane de euro. AI-ul cognitiv a reușit să transforme datele incerte în decizii de afaceri

Fondată de experți în inteligență artificială și foști comandanți din structurile NATO și NSA, platforma QRINTEL redefinește modul în care companiile și instituțiile publice iau decizii strategice. Tehnologia analizează riscurile în timp real, corelează date din surse multiple și ajustează automat recomandările atunci când apar informații noi, oferind o perspectivă clară asupra scenariilor de afaceri și a crizelor.

QRINTEL redefinește deciziile strategice prin analiza informațiilor bazată pe inteligență artificială cognitivă

O decizie de afaceri sau din administrație poate deveni nepotrivită în momentul în care se schimbă informațiile pe care se bazează contextul inițial. Pentru a răspunde acestei provocări, a fost creată platforma QRINTEL, un sistem de analiză a informațiilor bazat pe inteligență artificială cognitivă, conceput special pentru a ajuta companiile și instituțiile publice să ia decizii fundamentate.

Platforma organizează informațiile disponibile, analizează riscurile și urmărește permanent schimbările care ar putea impune reconsiderarea unei hotărâri. În conducerea companiei se regăsesc specialistul în AI Hardy Schloer, generalul în rezervă Wesley Clark (fost comandant NATO) și generalul în rezervă Keith Alexander (fost director al NSA).

Platforma corelează datele și evaluează scenariile de risc

Din punct de vedere funcțional, platforma are capacitatea de a corela informații din surse diferite, păstrând originea, data și gradul de încredere al acestora. De asemenea, sistemul analizează posibilele relații de cauză și efect pentru a explica implicațiile unui eveniment, compară scenarii și opțiuni, evidențiind riscurile, ipotezele și informațiile lipsă, și își actualizează evaluările ori de câte ori apar date relevante.

QRINTEL funcționează ca un sistem creat pentru a menține legătura directă între dovezi, ipoteze și opțiunile de acțiune. Aceasta pune la dispoziție 21 de tipuri de rapoarte de analiză, două niveluri de aprofundare a lecturii, monitorizare continuă, compararea versiunilor și evaluarea rezultatelor după adoptarea unei decizii.

Jurnalistul Dan Andronic a discutat cu Hardy F. Schloer, unul dintre creatorii sistemului, despre caracteristicile tehnologiei, notează EVZ.ro.

Care este scopul și cine sunt destinatarii platformei

Creatorul sistemului, Hardy Schloer, a explicat că ideea centrală a proiectului este posibilitatea de a lua decizii conectate în timp real la informațiile care apar. Acesta a menționat că utilizatorii trebuie să înțeleagă clar motivul pentru care iau în calcul o anumită opțiune, ce dovezi o susțin, ce ipoteze ar putea modifica răspunsul și ce date noi ar trebui să declanșeze o reevaluare.

El a punctat că QRINTEL abordează aceste provocări prin intermediul aceluiași model analitic actualizat, care permite reutilizarea dovezilor în rapoarte diferite fără a fi necesară refacerea investigației. Arhitectura are la bază cadrul Quantum Relations Intelligence (QRI).

În privința publicului țintă, Schloer a precizat că platforma se adresează conducerii companiilor, analiștilor, responsabililor de programe, instituțiilor publice, băncilor, investitorilor și echipelor de gestionare a crizelor. Structura comună le permite departamentelor diferite să compare evaluările efectuate.

„Ideea centrală este să putem lua decizii conectate la informațiile care apar în timp real. Utilizatorii trebuie să înțeleagă de ce iau în calcul o anumită opțiune, ce dovezi o susțin, ce ipoteze ar putea modifica răspunsul și ce informații noi ar trebui să declanșeze o reevaluare. QRINTEL abordează aceste întrebări prin intermediul aceluiași model analitic, care este menținut și actualizat. Dovezile și constatările pot fi reutilizate în rapoarte diferite, fără a reface investigația de fiecare dată. Platforma este construită pe cadrul Quantum Relations Intelligence, prescurtat QRI.

QRINTEL este conceput pentru conducerea companiilor, analiști, responsabili de programe, instituții publice, bănci, investitori și echipe de gestionare a crizelor. O structură comună permite compararea evaluărilor realizate de departamente diferite.

Catalogul cuprinde 21 de tipuri de rapoarte, fiecare reprezentând o metodă analitică distinctă: 12 rapoarte de analiză a informațiilor (Intelligence Reports), două rapoarte de analiză și acțiune (Intelligence and Action Reports) și șapte rapoarte de acțiune (Action Reports). Acestea acoperă, printre altele, prognoza, riscurile, scenariile, verificarea afirmațiilor, analiza concurenței, evaluarea partenerilor și continuitatea operațională.

Raportul de analiză pentru decizii strategice (Strategic Decision Intelligence Report, prescurtat SDIR) are un rol integrator: reunește constatările relevante într-o recomandare, explică opțiunile și compromisurile și precizează etapele de implementare și condițiile de revizuire”, a explicat Hardy Schloer.

Sistemul organizează datele prin trei componente principale

Tratând modul de organizare a informațiilor, Hardy Schloer a arătat că abordarea reunește trei componente de bază: obiectele de fuziune a datelor (înregistrări reutilizabile care păstrează sursa, data, contextul și credibilitatea), cadrele de referință (perspective analitice explicite) și relațiile cauzale explicite (mecanisme care explică legătura dintre evenimente și consecințe).

Procesul de analiză începe întotdeauna cu o întrebare precisă, fiind necesară definirea deciziei, a obiectivului, a publicului, a ariei geografice și a perioadei evaluate.

Utilizatorul primește două niveluri de lectură în cadrul aceleiași evaluări: o sinteză de analiză destinată conducerii (Executive Intelligence Brief) și un dosar analitic al dovezilor (Analytical Evidence Book), destinat analiștilor.

„Abordarea reunește trei componente. Prima constă în obiecte de fuziune a datelor (Data Fusion Objects): înregistrări reutilizabile care păstrează informațiile împreună cu sursa, data, contextul, credibilitatea și relațiile acestora cu alte informații.

A doua componentă constă în cadre de referință (Frames of Reference), adică perspective analitice explicite. O întrerupere a aprovizionării poate avea consecințe operaționale, financiare și politice. Sistemul este conceput să examineze aceste perspective împreună, păstrând vizibile diferențele dintre ele.

A treia componentă constă în relații cauzale explicite: mecanismele propuse pentru a explica legătura dintre evenimente și consecințe, împreună cu dovezile, incertitudinile și întârzierile estimate.

(O analiză) începe cu o întrebare precisă. Trebuie definite decizia, obiectivul, publicul vizat, aria geografică și perioada evaluării. Perioada acoperită de dovezi este distinctă de orizontul pentru care formulăm evaluarea. Sunt precizate sursele permise și informațiile interne a căror utilizare este autorizată, acolo unde configurația permite folosirea lor.

De exemplu, un producător poate întreba dacă ar trebui să intre pe o piață în următoarele 12 luni printr-un distribuitor sau printr-o societate mixtă, comparând cererea, reglementările, riscul asociat partenerului și modalitățile de aprovizionare.

Raportul oferă două niveluri de aprofundare a lecturii: sinteza de analiză destinată conducerii (Executive Intelligence Brief) prezintă concluzia, opțiunile, riscurile și condițiile de revizuire; dosarul analitic al dovezilor (Analytical Evidence Book) îi oferă analistului dovezile, metoda, ipotezele, explicațiile alternative și referințele. Ambele fac parte din aceeași evaluare”, a mai precizat Hardy Schloer.

Proporțiile financiare ilustrează utilitatea calculelor analitice

Pentru a exemplifica impactul asupra unei decizii de 100.000 de euro, Schloer a subliniat că scenariul financiar este strict ilustrativ.

Presupunând o pierdere potențială de un milion de euro în cazul opririi producției și o aprovizionare alternativă de 100.000 de euro, costul așteptat variază în funcție de probabilitate: la o probabilitate de 5%, pierderea estimată este de 50.000 de euro, iar la 30%, aceasta urcă la 300.000 de euro, făcând achiziția alternativă mai avantajoasă.

Scopul este ca utilizatorii să poată înțelege motivul modificării recomandărilor și să poată testa diferiți parametri.

„Exemplul financiar din material are un caracter strict ilustrativ: probabilitățile nu reprezintă rezultate obținute din QRINTEL. Presupunem o pierdere potențială de un milion de euro dacă producția se oprește și o aprovizionare alternativă de 100.000 de euro care ar preveni integral această pierdere în perioada evaluată.

La o probabilitate ipotetică de 5%, pierderea așteptată, calculată prin înmulțirea probabilității cu impactul, este de 50.000 de euro. La 30%, aceasta crește la 300.000 de euro. În aceste condiții, aprovizionarea alternativă devine opțiunea cu un cost așteptat mai mic.

Beneficiul urmărit este ca utilizatorii să poată vedea de ce s-a schimbat recomandarea, să examineze dovezile, să conteste probabilitatea și să testeze efectul nivelului stocurilor sau al timpului necesar înlocuirii furnizorului”, precizează Hardy Schloer.

Procesul analitic separă confirmările reale de erori

Referitor la impactul multiplicării aceleiași informații în presă, specialistul a evidențiat că douăzeci de articole care repetă aceeași informație nu reprezintă douăzeci de confirmări independente. Sistemul examinează proveniența datelor și caută sursa originală comună, păstrând vizibile divergențele.

Totuși, el a avertizat că verificarea dovezilor nu garantează adevărul absolut, deoarece un sistem poate prelua fidel o eroare prezentă în sursă.

Schloer a completat că raportarea trebuie să facă o distincție clară între afirmațiile surselor, inferențele analitice și ipotezele de simulare, recunoscând lipsa datelor atunci când este cazul și separând probabilitatea unui eveniment de gradul de încredere în evaluare.

„Douăzeci de articole care repetă aceeași afirmație nu trebuie tratate drept douăzeci de confirmări independente. Procesul de verificare examinează proveniența informațiilor, calitatea dovezilor și existența unei surse originale comune.

Divergențele semnificative dintre surse trebuie să rămână vizibile. În același timp, verificarea dovezilor nu garantează adevărul: un sistem poate păstra fidel o sursă și, totuși, poate prelua eroarea pe care aceasta o conține.

Raportarea trebuie să distingă între afirmațiile surselor, inferențele analitice și ipotezele utilizate în simulări. Dacă dovezile sunt insuficiente, această lacună trebuie recunoscută. Separăm și probabilitatea unui eveniment de gradul de încredere în evaluare. Un eveniment poate fi considerat probabil chiar dacă dovezile care susțin estimarea sunt slabe. Utilizatorii trebuie să poată vedea ambele dimensiuni”, a detaliat Hardy Schloer.

Informațiile noi declanșează reevaluarea automată a deciziilor

În final, creatorul QRINTEL a explicat că o informație nouă justifică modificarea unei evaluări doar dacă schimbă un element esențial de care depinde decizia.

Reevaluarea poate fi declanșată de atragerea unui prag, un eveniment major, o verificare programată sau la cererea utilizatorului.

Monitorizarea se face continuu, iar fiecare recalculare generează o versiune nouă, păstrând istoricul și semnalând lipsa dovezilor noi ca pe o lacună, fără a o interpreta eronat ca pe o confirmare a siguranței.

„Criteriul important este dacă informația schimbă un element de care depinde decizia. Publicarea unui articol care repetă o afirmație veche nu justifică, prin ea însăși, o recomandare nouă.

Procesul verifică dacă informația este nouă, credibilă și relevantă pentru o ipoteză, o consecință sau o condiție de care depinde decizia. O întârziere confirmată a unui transport poate conta dacă livrarea va ajunge după epuizarea stocurilor clientului. Un zvon repetat poate să nu aibă aceeași relevanță.

Reevaluarea poate fi declanșată de atingerea unui prag, de un eveniment semnificativ, de o verificare programată sau de o solicitare a utilizatorului. Evaluarea anterioară este păstrată, astfel încât orice modificare a dovezilor sau a ipotezelor să poată fi explicată.

Monitorizarea se raportează la o evaluare de referință, la ipoteze și indicatori expliciți, având un responsabil și o periodicitate a verificărilor. Fiecare recalculare creează o versiune nouă, păstrând momentul recalculării și motivul modificării. Sistemul semnalează lipsa unor dovezi noi drept o lacună, fără a o interpreta ca pe o confirmare că situația este sigură”, a mai precizat Hardy Schloer.

Citește aici interviul integral.