„Teatrul este ca fumul care rămâne doar în amintire”: Mihaela Ceaușescu explică de ce a scris despre culisele neștiute ale actorilor români

„Dintre multele daruri pe care mi le-a făcut viața, cel mai mare sunt fetele mele, al doilea a fost profesia, iar al treilea a fost faptul că, prin căsătoria cu Petre Moraru, am pătruns într-un univers, într-o lume minunată: teatrul”. Cu această confesiune sinceră și-a început discursul doamna Mihaela M. Ceaușescu, în fața unei audiențe arhipline la Galeria Romană.

Înconjurată de peste 100 de persoane, autoarea a demontat cu mult umor spaima vârstei și a recunoscut că ideea volumului „Viața mea printre artiști” a dăinuit în sufletul ei mai bine de patru decenii, încă de pe vremea când asista la repetițiile unor titani ai regiei precum Cătălina Buzoianu, Mircea Cornișteanu sau Silviu Purcărete.

Fascinația dincolo de rol: Complexele și frustrările „zeilor” de pe scenă

Având privilegiul de a vedea cum se naște un spectacol, de la prima lectură unde actorii „bâlbâiau și nu se regăseau” până la reprezentația cu numărul 100, Mihaela Ceaușescu a surprins esența volatilă a acestei profesii. Cartea sa devine astfel o încercare conștientă de a prinde în cuvinte o artă care moare odată cu lăsarea cortinei:

„Zbaterea aceasta a actorului pe scenă este o artă deosebită, pentru că acolo nu se joacă, acolo se trăiește. Acolo este un crâmpei de viață. Este ca fumul care rămâne doar în amintirea spectatorului fidel, dar se pierde odată cu acesta. Și atunci m-am gândit să las ceva scris despre acești oameni minunați.” – Mihaela M. Ceaușescu.

Autoarea a dezvăluit și o latură mai puțin idilică a vieții de culise, una marcată de extreme emoționale greu de gestionat în viața de zi cu zi:

„Ei suferă extraordinar de tare când joacă prea mult, sunt epuizați… și suferă îngrozitor când nu joacă, când nu sunt distribuiți. Oricum o dai cu ei, este foarte greu”.

Răspunsul la reproșul lui Horațiu Mălăiele

Mihaela Ceaușescu a împărtășit cu publicul și prima reacție critică primită, venită chiar de la cel care i-a ilustrat coperta, Horațiu Mălăiele, care i-a reproșat în glumă că a omis anumiți „monștri sacri” în favoarea unor nume mai puțin cunoscute publicului tânăr, precum Marius Ionescu sau Lemnaru.

„Eu n-am făcut un dicționar al actorului român. Nici n-aș putea și nici nu mă văd în stare. (…) Am gândit o carte despre acei actori pe care i-am cunoscut de aproape, cu care am fost prietenă, cu care am făcut revelioane, cu care m-am certat, cu care m-am împăcat, cu care am vorbit, cu care am băut… mă rog, de băut au băut ei, eu doar am vorbit.” – Mihaela M. Ceaușescu.

Definită de colegele sale de catedră drept o lucrare de o „oralitate debordantă”, care te face să simți că savurezi o cafea cu autoarea, cartea nu își propune să fie un exercițiu de entertaining, ci un omagiu profund adus fragilității umane ascunse în spatele măștilor de actori. Volumul este disponibil prin edituradecarte.ro, fiind o lectură obligatorie pentru oricine dorește să descopere spiritul autentic al unei epoci de aur a teatrului românesc.