Timp de patru decenii, Nicu Constantin a evoluat pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, susținând peste 9000 de reprezentații, iar prezența sa era constantă și pe micile ecrane, unde a adus zâmbetul în casele românilor cu scenete umoristice inconfundabile.
Nicu Constantin a fost simbolul umorului românesc timp de decenii
Nicu Constantin s-a născut pe 31 iulie 1939 în localitatea Carmen Sylva (actualul Eforie Sud), județul Constanța. Tatăl său, Tudor Constantin, provenea dintr-o familie de albanezi din Korcea, stabiliți în România în 1910, iar mama sa, Ecaterina, era de origine greacă, cu rădăcini în Constanța din 1913. Cuplul s-a căsătorit în 1924 și a avut șapte copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu și Lică. După război, în 1947, familia a înfiat și un băiat din Moldova, Ștefan, care avea să devină căpitan al petrolierului „Independența”, scufundat tragic în strâmtoarea Bosfor.
Nicu și-a început studiile la Constanța, dar, din cauza situației materiale modeste, a fost nevoit încă din copilărie să muncească: a cărat bagaje în gară, a lucrat la bostănărie, a fost sacagiu, vânzător de răcoritoare pe plajă, de lapte, de creveți și de ziare. La vârsta de 12 ani, a asistat pentru prima dată la spectacole susținute de artiști renumiți ai vremii în Eforie, moment care i-a trezit pasiunea pentru scenă. A început să învețe poezii lungi, pe care le recita cu ocazia serbărilor locale.
La îndemnul tatălui, a urmat Școala de Construcții din Brașov
La îndemnul tatălui, a urmat Școala de Construcții din Brașov, însă a fost nevoit să se transfere la Școala medie tehnică de Marină din Constanța, profil navigație și motoare, din cauza costurilor ridicate. Acolo a devenit membru al grupului artistic „Trio Scaramuţa”, cu care a susținut primul spectacol satiric, urmat de o compoziție muzicală proprie. În 1954, s-a mutat la București, în speranța unui loc la circ sau la Ansamblul de Estradă al Armatei, însă a fost refuzat din cauza vârstei. S-a angajat ca electrician la Întreprinderea „Electromontaj”.
La București, l-a reîntâlnit pe fostul său profesor de la Marină, Andrei Müller, alături de care a fondat brigada artistică „Scurtcircuit”. În paralel, Nicu muncea, învăța la Liceul „Matei Basarab” și frecventa Școala Populară de Artă, unde studia istoria teatrului, literatura și dicția. În 1959 a debutat la televiziune într-o emisiune dedicată mișcării artistice de amatori, iar în 1960 a fost angajat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, fiind selectat dintre 250 de candidați. A rămas aici până în anul 2000, când s-a pensionat.
Printre spectacolele memorabile în care a jucat se numără: „Pagini alese din revista de altădată”, „Revista dragostei”, „La Grădina Cărăbuș”, „Jos pălăria”, „Costică, ne vede lumea!”, „Savoy, Savoy!” și multe altele. A debutat în film în 1966, cu „Împuşcături pe portativ”, și a fost distribuit în peste 30 de producții cinematografice sau de televiziune. A colaborat cu regizori renumiți și a jucat alături de actori de prestigiu în filme precum „Alo aterizează străbunica”, „Secretul lui Bachus”, „Am o idee”, „Totul pentru fotbal”, „Harababura” sau „The Prophecy: Forsaken”.
Pe lângă cariera în teatru și film, a fost o prezență constantă la radio
Pe lângă cariera în teatru și film, a fost o prezență constantă la radio, fiind asociat cu emisiunea „Unda veselă”, în colaborare cu maestrul Ion Vova. Între 1979 și 1982 a fost actor la Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, unde publicul l-a admirat în „Vânzătorul de păsări”. Nicu Constantin a scris texte pentru scenă și cântece, lansând și câteva albume muzicale care i-au evidențiat talentul artistic: „Nicu… vede tot”, „Uite-l pe nea Nicu…” și „Nicu Constantin… o viață de artist”.
Și-a relatat povestea de viață în volumul „Ochelarii miraculoși. Nicu Constantin în dialog cu Cristian Brancu”, lansat în anul 2000. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului natal Eforie Sud, iar în 2004 a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – Arta Spectacolului, pentru activitatea sa artistică. În 2005, a primit premiul special UNITER pentru teatru de revistă, iar în 2006, premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Din prima căsătorie, cu Florența, născută într-o familie de preot, a avut un fiu, regizorul Răzvan Constantin. A doua soție, Măndița Constantin, cu care s-a căsătorit civil în 1986, i-a fost alături până la final.
Nicu Constantin a decedat la 15 septembrie 2009, la 70 de ani, în urma unui stop cardiorespirator, după o lungă spitalizare cauzată de afecțiuni pulmonare severe. A fost înmormântat în localitatea natală, Eforie Sud.
După dispariția sa, o parte din creațiile artistului au fost încredințate unui tânăr actor de la Teatrul „Constantin Tănase”, Nae Alexandru, la inițiativa Măndiței Constantin, partenera de viață a actorului.
