România a pierdut un mare actor. A fost un adevărat simbol al teatrului și filmului. Rămâne în amintire

Ziua de 31 iulie aduce în memoria publicului o pierdere uriașă pentru scena artistică din România. Astăzi, Nicu Constantin, unul dintre cei mai apreciați actori de comedie ai țării, ar fi împlinit 86 de ani.

Timp de patru decenii, Nicu Constantin a evoluat pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, susținând peste 9000 de reprezentații, iar prezența sa era constantă și pe micile ecrane, unde a adus zâmbetul în casele românilor cu scenete umoristice inconfundabile.

Nicu Constantin a fost simbolul umorului românesc timp de decenii

Nicu Constantin s-a născut pe 31 iulie 1939 în localitatea Carmen Sylva (actualul Eforie Sud), județul Constanța. Tatăl său, Tudor Constantin, provenea dintr-o familie de albanezi din Korcea, stabiliți în România în 1910, iar mama sa, Ecaterina, era de origine greacă, cu rădăcini în Constanța din 1913. Cuplul s-a căsătorit în 1924 și a avut șapte copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu și Lică. După război, în 1947, familia a înfiat și un băiat din Moldova, Ștefan, care avea să devină căpitan al petrolierului „Independența”, scufundat tragic în strâmtoarea Bosfor.

Nicu și-a început studiile la Constanța, dar, din cauza situației materiale modeste, a fost nevoit încă din copilărie să muncească: a cărat bagaje în gară, a lucrat la bostănărie, a fost sacagiu, vânzător de răcoritoare pe plajă, de lapte, de creveți și de ziare. La vârsta de 12 ani, a asistat pentru prima dată la spectacole susținute de artiști renumiți ai vremii în Eforie, moment care i-a trezit pasiunea pentru scenă. A început să învețe poezii lungi, pe care le recita cu ocazia serbărilor locale.

La îndemnul tatălui, a urmat Școala de Construcții din Brașov

La îndemnul tatălui, a urmat Școala de Construcții din Brașov, însă a fost nevoit să se transfere la Școala medie tehnică de Marină din Constanța, profil navigație și motoare, din cauza costurilor ridicate. Acolo a devenit membru al grupului artistic „Trio Scaramuţa”, cu care a susținut primul spectacol satiric, urmat de o compoziție muzicală proprie. În 1954, s-a mutat la București, în speranța unui loc la circ sau la Ansamblul de Estradă al Armatei, însă a fost refuzat din cauza vârstei. S-a angajat ca electrician la Întreprinderea „Electromontaj”.

La București, l-a reîntâlnit pe fostul său profesor de la Marină, Andrei Müller, alături de care a fondat brigada artistică „Scurtcircuit”. În paralel, Nicu muncea, învăța la Liceul „Matei Basarab” și frecventa Școala Populară de Artă, unde studia istoria teatrului, literatura și dicția. În 1959 a debutat la televiziune într-o emisiune dedicată mișcării artistice de amatori, iar în 1960 a fost angajat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, fiind selectat dintre 250 de candidați. A rămas aici până în anul 2000, când s-a pensionat.

Printre spectacolele memorabile în care a jucat se numără: „Pagini alese din revista de altădată”, „Revista dragostei”, „La Grădina Cărăbuș”, „Jos pălăria”, „Costică, ne vede lumea!”, „Savoy, Savoy!” și multe altele. A debutat în film în 1966, cu „Împuşcături pe portativ”, și a fost distribuit în peste 30 de producții cinematografice sau de televiziune. A colaborat cu regizori renumiți și a jucat alături de actori de prestigiu în filme precum „Alo aterizează străbunica”, „Secretul lui Bachus”, „Am o idee”, „Totul pentru fotbal”, „Harababura” sau „The Prophecy: Forsaken”.

Pe lângă cariera în teatru și film, a fost o prezență constantă la radio

Pe lângă cariera în teatru și film, a fost o prezență constantă la radio, fiind asociat cu emisiunea „Unda veselă”, în colaborare cu maestrul Ion Vova. Între 1979 și 1982 a fost actor la Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, unde publicul l-a admirat în „Vânzătorul de păsări”. Nicu Constantin a scris texte pentru scenă și cântece, lansând și câteva albume muzicale care i-au evidențiat talentul artistic: „Nicu… vede tot”, „Uite-l pe nea Nicu…” și „Nicu Constantin… o viață de artist”.

Și-a relatat povestea de viață în volumul „Ochelarii miraculoși. Nicu Constantin în dialog cu Cristian Brancu”, lansat în anul 2000. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului natal Eforie Sud, iar în 2004 a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – Arta Spectacolului, pentru activitatea sa artistică. În 2005, a primit premiul special UNITER pentru teatru de revistă, iar în 2006, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Din prima căsătorie, cu Florența, născută într-o familie de preot, a avut un fiu, regizorul Răzvan Constantin. A doua soție, Măndița Constantin, cu care s-a căsătorit civil în 1986, i-a fost alături până la final.

Nicu Constantin a decedat la 15 septembrie 2009, la 70 de ani, în urma unui stop cardiorespirator, după o lungă spitalizare cauzată de afecțiuni pulmonare severe. A fost înmormântat în localitatea natală, Eforie Sud.

După dispariția sa, o parte din creațiile artistului au fost încredințate unui tânăr actor de la Teatrul „Constantin Tănase”, Nae Alexandru, la inițiativa Măndiței Constantin, partenera de viață a actorului.