8 septembrie, ziua în care Dan Spătaru a murit. Adevăratul motiv al decesul său

8 septembrie 2004 a fost ziua în care România a pierdut un mare nume al muzicii ușoare: Dan Spătaru, omul care a cucerit inimile românilor cu melodiile „Te așteaptă un om” (1996), „Drumurile noastre” (1985), „Să cântăm, chitara mea” (1971), „Tu, eu și-o umbrelă” (1971),  „Îți pare rău” (1969).

În ultimii doi ani ai vieții sale, Dan Spătaru a avut probeleme de sănătate. În timpul unui turneu în Germania, suferise o criză puternică de stomac şi a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală. Pentru că rezultatul nu a fost conform aşteptărilor, a mai fost supus unei alte intervenţii chirurgicale, în urma căreia a fost foarte slăbit.

Avȃnd o presimţire că viața sa se apropie de sfârșit, ȋnainte de a muri, i-a spus vărului său că și-ar dori să ȋl plimbe prin toate locurile prin care a cȃntat ȋn București. Ȋn dimineaţa următoare, regretatul artist a murit. A făcut stop cardiac. La ȋnmormȃntarea sa, au fost prezenţi peste 10.000 de oameni.

„Tatăl meu a murit dimineața, la ora 07:00. A fost un stop cardiac. Din nenorocire, nici nu am avut cum să vorbim cu el, pentru că totul a fost foarte rapid. A murit aproape imediat după ce s-a trezit din somn. În ultima vreme, nu pot spune că a avut o perioadă prea fericită, suferise multe intervenții chirurgicale dureroase”, spunea fiica sa la aceea vreme.

 

 

 

 

Dan Spătaru a avut probleme cu alcoolul în timpul vieții sale

În timpul vieții sale, regretatul artist a avut probleme cu alcoolul. Într-o noapte, însă, acesta se plimba singur.

La un moment dat, s-a întâlnit cu un măturător pe care l-a întrebat dacă ar vrea un bilet la un spectacol cu Dan Spătaru. Neştiind cu cine vorbeşte, măturătorul i-a răspuns: „La beţivul ăla?” Acesta a fost momentul când s-a hotărât să îşi asculte vocea interioară.

Despre Dan Spătaru

Dan George Spătaru s-a născut în data de 2 octombrie 1939, la Aliman, judeţul Constanța, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel.

Copilăria și adolescența sa îl găsesc în comuna natală, apoi la Ion Corvin și, mai apoi, la Medgidia, alături de sora sa mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor săi. În copilărie era pasionat de cai, iar în adolescenţă era interesat de fotbal.

Parcurge studiile liceale la Medgidia, unde începe şi cariera de fotbalist, evoluînd mai apoi ca mijlocaş la Progresul şi Știința București. Este admis la Facultatea de Educație Fizică și Sport (1959-1963), însă în anul III i se descoperă o afecţiune medicală: hernie de disc, fiind nevoit să abandoneze sportul de performanţă.

În vremea studenţiei, susţine concerte la Casa Studenților din Bucureşti, interpretând mai ales muzică italiană, la modă în acea vreme. Talentul său remarcabil a fost descoperit în anul 1965, mai întâi de regizorul TV Sorin Georgescu, apoi de compozitoarea Camelia Dăscălescu. Tot în anul 1965 debutează la radio cu piesa „Nu-ţi fie teamă de-un sărut”, pe muzica Cameliei Dăscălescu, versurile fiind scrise de Viorel Burlacu.

În anul 1966, participă pentru prima dată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară din Mamaia cu melodia „Te-aşteaptă un om”, compusă de Ion Cristinoiu. Tot în anul 1966 apare pe coloana sonoră a filmului muzical „Omul şi camera”.

„În 1969, asta ca să vedeţi de când vizitez România, am cântat pe scena de la Braşov, la Festivalul Cerbul de Aur, melodia «Ale tale», a regretatului Dan Spătaru. Mi-aduc aminte ce frig a fost în acea seară…

Eu, un spaniol, neobişnuit cu iernile de la voi… Dan Spătaru, cu şarmul şi cu piesele lui de dragoste, va rămâne mereu în sufletul meu”, a declarat, în anul 2014, celebrul interpret Julio Iglesias.

În 1971 apare în distribuţia filmului „Cântecele mării”, o coproducţie muzicală România – URSS.

În anul 1972, participă la secţiunea creaţie de la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară din Mamaia, unde a obţinut premiul al II-lea interpretând meodia lui Temistocle Popa „În rândul patru”, versuri Mircea Block.În anul 2002 şi-a lansat albumul „Drumurile tinereții”, iar postum au apărut „Pe drumul meu” (2005), „Raza mea de soare” (2005), precum şi, în anul 2007, apariţia discografică „In memoriam”, în 2 volume.