A murit pastorul baptist Iosif Țon, una dintre cele mai influente voci ale creștinismului evanghelic românesc
Pastorul baptist Iosif Țon, una dintre cele mai importante figuri ale evanghelicilor români, a încetat din viață vineri, 5 septembrie 2025, la vârsta de 90 de ani.
Recunoscut pentru contribuția sa remarcabilă la viața spirituală și culturală a comunității baptiștilor din România, Iosif Țon a fost un ctitor de instituții și un reper al evanghelicilor contemporani, comparabil, în impact, doar cu Constantin Adorian, personalitate emblematică a baptiștilor români din perioada post-Unire.
Despre Iosif Țon
Născut pe 30 septembrie 1934 în Gârbovița, județul Alba, Iosif Țon și-a început studiile la Facultatea de Limba și Literatura Română din Cluj, continuând apoi la Seminarul Baptist din București. A fost profesor de limba și literatura română între 1958 și 1968, iar în perioada 1969-1972 și-a aprofundat studiile teologice la Universitatea Oxford.
În anii 1970, Iosif Țon a fost implicat activ în comunitatea evanghelică, semnând, în 1977, „Memoriul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România”, un document semnat alături de alte personalități evanghelice românești. A slujit ca pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea și, în perioada 1982–2004, a fost președintele Societății Misionare Române, promovând proiecte de amploare în țară și peste hotare.
Iosif Țon a fost și un prolific autor de lucrări religioase, publicând peste douăzeci de cărți, printre care „Adevărata credință” (1988), „Confruntări” (1999), „Fiți oameni!” (2001) și „O țară ideală: cultura Împărăției lui Dumnezeu” (2014). Prin aceste lucrări, el a influențat generații întregi de evanghelici români, devenind un simbol al spiritualității și slujirii creștine.
Deși în 2010 i-a fost retrasă ordinarea de pastor și i s-a interzis accesul la Radio Vocea Evangheliei, contribuția sa la istoria și dezvoltarea evanghelicilor români rămâne de necontestat.
„Oricine va vrea să înțeleagă evanghelicii români în următorii ani va trebui să citească despre Iosif Țon”, subliniază cercetătorii istoriei religioase.
În secolul XX, după Unire și Revoluție, două figuri au marcat baptiștii români: Constantin Adorian și Iosif Țon – primul consolidând Bucureștiul ca centru al comunității, al doilea, Oradea.
Iosif Țon lasă în urmă o moștenire impresionantă și un exemplu de dedicare față de valorile creștine și dezvoltarea comunității evanghelice din România.
S-a opus vehement regimului comunist al lui Ceaușescu
După revenirea în România de la studiile efectuate la Oxford, pastorul Iosif Ţon a slujit în comunităţi din Oradea şi Bucureşti, fiind rapid considerat de autorităţile comuniste o voce incomodă. Supravegheat permanent de Securitate, el s-a remarcat prin curajul de a denunţa abuzurile regimului.
Momentul decisiv al carierei sale a fost redactarea, în 1977, a celebrului „Manifest creştin”, un document care cerea respectarea drepturilor fundamentale şi libertatea religioasă. Textul a circulat clandestin şi a devenit un reper al rezistenţei spirituale împotriva dictaturii, atrăgându-i interogatorii şi marginalizare.
În acelaşi an, Iosif Ţon a reuşit să plece în Anglia, unde a continuat activitatea didactică şi s-a implicat în comunităţile româneşti din diaspora. Ulterior stabilit în Statele Unite, el a colaborat cu postul de radio Europa Liberă, transmiţând mesaje de încurajare către credincioşii din ţară şi denunţând fără încetare abuzurile regimului Ceauşescu.
Emisiunile sale, ascultate pe ascuns de mii de români, au devenit o sursă de speranţă şi un sprijin moral. În paralel, pastorul a participat la conferinţe internaţionale despre libertatea religioasă şi a publicat articole prin care apăra drepturile fundamentale.
După 1989, căderea comunismului i-a permis să revină în România, unde a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi predicatori evanghelici.
