Ducesa de Kent a murit la 92 de ani. Palatul Buckingham a declarat șapte zile de doliu
Katharine, Ducesa de Kent, una dintre cele mai respectate figuri ale Casei Regale britanice, a murit în noaptea de 4 spre 5 septembrie 2025, la Palatul Kensington, înconjurată de familie. Avea 92 de ani.
Palatul Buckingham a confirmat vestea și a anunțat o perioadă oficială de șapte zile de doliu regal. Drapelul a fost coborât la jumătate de catarg, iar Regele Charles al III-lea și Regina Camilla au transmis un mesaj de condoleanțe.
„A decedat liniștit în noaptea trecută la Palatul Kensington, înconjurată de familie”, se arată în comunicatul oficial.
Într-o declarație separată, Casa Regală a subliniat rolul pe care Katharine l-a avut în viața publică și culturală a Marii Britanii:
„Cu profundă tristețe, Palatul Buckingham anunță decesul Alteței Sale Regale, Ducesa de Kent. […] Regele și Regina, împreună cu toți membrii Familiei Regale, se alătură Ducelui de Kent, copiilor și nepoților săi în doliu pentru pierderea suferită și își amintesc cu drag de devotamentul pe viață al Ducesei față de toate organizațiile cu care a fost asociată, de pasiunea ei pentru muzică și de empatia față de tineri.”
O viață în slujba Coroanei și a comunității
Katharine Lucy Mary Worsley s-a născut la 22 februarie 1933, la Hovingham Hall, North Yorkshire, într-o familie cu rădăcini adânci în aristocrația engleză. A studiat muzica și educația, domenii care aveau să rămână pasiunile ei fundamentale până la final.
În 1961, s-a căsătorit cu Prințul Edward, Duce de Kent, văr primar al Reginei Elisabeta a II-a. Ceremonia a avut loc la York Minster, fiind primul eveniment regal major găzduit de această catedrală în peste șase secole. Împreună au avut trei copii și zece nepoți.
În calitate de Ducesă de Kent, a participat timp de decenii la evenimentele oficiale ale monarhiei britanice, însă a rămas remarcată prin discreție și prin felul în care și-a pus amprenta asupra lumii educației și culturii.
Imaginea Ducesei de Kent este strâns legată de turneele de la Wimbledon, unde a înmânat trofee câștigătorilor și a oferit sprijin sportivilor aflați în momente de cumpănă. Publicul nu va uita scena din 1993, când, după o finală pierdută, jucătoarea cehă Jana Novotna a izbucnit în lacrimi pe teren. Ducesa a îmbrățișat-o, într-un gest spontan care a devenit simbol al empatiei și al umanității regale.
Această imagine, departe de fastul rigid al ceremoniilor oficiale, a consolidat percepția Ducesei drept o figură caldă și accesibilă.
Ducesa de Kent a ales catolicismul, cu acordul Reginei Elisabeta a II-a
În 1994, Katharine de Kent a surprins opinia publică internațională prin decizia de a se converti la catolicism. A fost primul membru al familiei regale britanice care a făcut un asemenea pas, la nivel public, după anul 1701, când Act of Settlement interzicea monarhilor și moștenitorilor coroanei să fie catolici.
Gestul ei a fost privit ca un act de curaj și de sinceritate spirituală. Conversiunea a fost făcută cu consimțământul Reginei Elisabeta a II-a și nu a afectat poziția Ducelui de Kent în linia succesorală.
Retragerea din viața publică și dedicarea pentru educație
În 2002, Ducesa de Kent a decis să renunțe la titlul de „Alteța Sa Regală” și să se retragă din prim-planul vieții oficiale. Alegerea ei a fost neașteptată, dar profund respectată. În locul evenimentelor regale, Katharine a ales să-și urmeze chemarea inițială: muzica și educația.
Timp de 13 ani, a predat muzică la o școală primară din Hull, folosind numele simplu de „Mrs. Kent”. Puțini dintre elevi și părinți au realizat, la început, că profesoara lor era o ducesă a Marii Britanii.
În paralel, a fondat organizația caritabilă Future Talent, care oferă burse și sprijin tinerilor muzicieni proveniți din medii defavorizate. Prin această inițiativă, a lăsat o moștenire de durată, îmbinând statutul regal cu misiunea personală de a susține talentele tinere.
Reacții și doliu național
Moartea Ducesei de Kent a produs un val de emoție în Regatul Unit. Drapelele de la Palatul Buckingham și de la reședințele oficiale au fost coborâte la jumătate de catarg, iar Regele Charles al III-lea a decretat șapte zile de doliu regal, până la funeraliile oficiale.
Mesajele de condoleanțe au venit nu doar din partea instituțiilor britanice, ci și din partea organizațiilor de caritate, școlilor și comunităților muzicale pe care Ducesa le-a sprijinit.
Pentru mulți, figura ei a reprezentat un model de modestie și empatie într-o instituție adesea percepută ca distantă.
Moștenirea Ducesei
Katharine, Ducesa de Kent, rămâne în memoria publicului britanic ca un membru al familiei regale care a ales discreția în locul luminii reflectoarelor. Empatia manifestată în momentele cheie, devotamentul pentru educație și dragostea pentru muzică definesc moștenirea ei.
Pentru generații întregi de britanici, imaginea ei nu va fi cea a fastului regal, ci a unei profesoare care a ales să predea la o școală din Hull, a unei fondatoare de organizație caritabilă și a unei femei care a îmbrățișat, cu curaj, propria credință.
