3 iunie, ziua în care a murit Ana Pauker, „cea mai puternică femeie în viață”
Pe data de 3 iunie 1960, a murit din cauza unui cancer mamar Ana Pauker, prima femeie vicepremier și ministru de Externe al României. Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, a ocupat cea mai înaltă funcție politică deținută de o femeie în istoria României. În anul 1948 chiar a apărut pe coperta revistei „Time” cu eticheta „Cea mai puternică femeie in viață”.
A fost militantă comunistă ilegalistă, lideră a grupării „moscovite” a Partidului Comunist Român, vicepremier și ministru de externe al României între anii 1947-1952.
Totuși, în anul 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a înlăturat de la puterea statului pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, fiind acuzați că fac parte dintr-un „grup antipartinic”.
„Totdeauna am simţit, atunci când era în preajma mea, că este ca un şarpe boa constrictor. Un boa care tocmai fusese hrănit, şi în consecinţă nu te putea mânca. Cel puţin pe moment. Greoaie şi fără graţie aşa cum părea să fie, avea tot ce este mai respingător şi tot oribil de fascinant la un şarpe. Mi-o puteam uşor imagina denunţându-şi soţul, care în consecinţă a fost împuşcat. La ea am văzut aceea sclipire rece şi dezumanizată prin intermediul căreia a ajuns în poziţia pe care o ocupa”, scria Principesa României despre Ana Pauker în „I live again”.
Ana Pauker, „Stalin în fustă”
Ana Pauker, femeia care a contribuit la stalinizarea României, a fost cândva doar o profesoară timidă. Transformarea ei în „Stalin în fustă” rămâne aproape un mister al istoriei României.
În anul 1944, ea revenea în țară, după un exil la Moscova, Rusia, îmbrăcată în uniformă sovietică. Era un agent sovietic modelat de Comintern. Până în anul 1950, scria revista „Times”, Ana Pauker era considerată cea mai puternică femeie din sud-estul Europei.
Ana Pauker, pe numele ei real Hannah Rabinsohn, a fost o evreică din comunitatea askenazi, aceea ramură a evreilor vorbitori de limbă idiș din Galiția, ajunsă pe teritoriul Moldovei din cauza persecuțiilor religioase din secolul al XVIII-lea (18). Hannah Rabinsohn s-a născut în satul Codăești, județul Vaslui. Provenea dintr-o familie modestă. Bunicul ei era rabin, iar tatăl ei era haham.
La școala unde preda, ea l-a cunoscut pe Henry Steinberg, tot profesor de școală primară, și s-a îndrăgostit de el. Henry era comunist și a introdus-o pe Hannah îl lumea ilegaliștilor. Se spune că ea nu era foarte interesată de acest curent ideologic, dar mergea peste tot alături de el. Ba chiar, a început de dragul lui să citească cărți de propagandă.
„În 1915 Ana Rabinsohn a intrat în clubul Partidului Social Democrat al Muncitorilor Români de pe strada Sfântul Ionică din Bucureşti şi s-a înscris ca membru. (…) Evident a făcut acest lucru şi sub influenţa lui Henry Steinberg, un coleg profesor la şcoala unde preda.
S-au întâlnit şi au devenit iubiţi în 1911, când ea avea 17 ani. El îi dădea în mod regulat scrieri socialiste şi o ducea la întâlnirile de 1 Mai în pădurile de lângă Bucureşti. Alăturându-se socialiştilor, Rabinsohn devenea parte a unui grup de tinere evreice care se radicalizau, mai ales din ultima parte a secolului al XIX lea”, scria Robert Levy despre ea.
Odată cu trecerea timpului, ea a ales drumul „luptei de clasă” și al comunismului radical, sovietic. În anul 1918, aceasta milita pentru desprinderea Basarabiei de România și cedarea acestui teritoriu Rusiei comuniste, noua sa patrie.
