Valeria Seciu, debutul și primele roluri
Valeria Seciu s-a născut la 1 august 1939, în București, și a urmat studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică.
În anul 1964 a absolvit la clasa profesorului A. Pop Marțian, unde Octavian Cotescu era asistent. Rolul cu care a finalizat studiile a fost Rosalinda, din piesa „Cum vă place”, montată în regia lui Octavian Cotescu.
În același an, a debutat pe scena Teatrului Național din București, unde a jucat alături de Ion Caramitru în spectacolul „Eminescu” de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu.
„Am fost puternică atunci când am început meseria. Nici nu ajungeam s-o fac, dacă n-aş fi fost puternică. Înainte să intru în Institut, îmi era aproape imposibil să cred că voi avea curajul să devin actriţă, deşi ştiam, de la zece ani ştiam că eu asta trebuie să fiu, să devin“, declara Valeria Seciu într-un interviu pentru revista AaRC.
Ea a interpretat rolul Veronicăi Micle. Criticii au remarcat atunci echilibrul dintre sensibilitate și forța de compoziție, calități care au marcat întreaga sa carieră.
Pe lângă aparițiile de pe scenă și din film, colaborările sale cu Radio România au adus în atenția publicului o serie de personaje memorabile. Actoria sa a fost definită de o atenție riguroasă la detaliu și de o expresivitate aparte, recunoscută de colegi și regizori.
„Vali a fost întotdeauna o actriţă foarte interesată de ceea ce a făcut, foarte pasională pentru munca ei. Nu pot să uit că în Maestrul şi Margareta se căţăra pe pereţi, pe piloane, cu mult înainte de Au pus cătuşe florilor.
Vali avea o anumită vârstă, dar a făcut totul fără să aibă niciun fel de prejudecăţi cu ce are de făcut. Cred că Vali aduce lumină, este o lumină, se transfigurează, ne-am completat cu adevărat“, spunea regizoarea Cătălina Buzoianu.
Teatrul Levant și rolurile maturității ale Valeriei Seciu
La începutul anilor ’90, Valeria Seciu a pus bazele Teatrului Levant, unul dintre primele teatre independente apărute după 1989. Ea a condus instituția și a fost implicată în proiecte curajoase, unele montate în spații neconvenționale. Spectacolul „Pelicanul”, după Strindberg, regizat de Cătălina Buzoianu într-un depozit al Sălii Dalles, a rămas un reper al perioadei.
În paralel, a continuat colaborările cu Teatrul Mic, unde a interpretat roluri importante. Printre acestea se numără recitalul „Arta iubirii” și Arkadina din „Pescărușul” de Cehov.
În 1998, a colaborat cu Alexandru Dabija la Teatrul Nottara, în spectacolul „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, rol pentru care a fost nominalizată la Gala UNITER.
După anul 2000, aparițiile sale au devenit mai rare, dar fiecare revenire pe scenă a fost primită cu interes și apreciere. Printre ultimele creații s-au numărat rolurile Esme Allen, din „Cum gândește Amy” de David Hare, și Gloucester, din „Lear”, regizat de Andrei Șerban. Pentru ambele, a primit distincții din partea UNITER.
Pe lângă munca de pe scenă, vocea sa distinctă a rămas prezentă în numeroase producții de teatru radiofonic, consolidând un parcurs artistic divers și respectat.
Valeria Seciu, viața personală și familia
Valeria Seciu a fost soția actorului și profesorului Octavian Cotescu, cu care s-a căsătorit în 1964. Din căsnicia lor s-a născut, în 1968, fiul Alexandru, care a ales un drum diferit, dedicându-se vieții monahale la Muntele Athos, unde este cunoscut sub numele de Daniil.
„A fost un profesor foarte, foarte bun, pentru că avea „școala” Bulandra. Fiind angajat la teatrul din Splai, i-a avut alături pe Lucia Sturdza-Bulandra, Fory Etterle, Clody Berthola, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie și ei aveau un fel anume de a juca, de a privi un text, iar asta l-a ajutat și pe el să fie un bun dascăl, care să știe ce să facă întotdeauna cu un începător. (…)
Azi, i-aș mulțumi pentru delicatețea lui, pentru umorul său, pentru bunătatea pe care o avea, dar nu în sensul de a face neapărat fapte bune, ci era bun pur și simplu. Oamenii simțeau asta și erau atrași de farmecul lui, avea o căldură interioară imensă, pe care o degaja natural, fără „teatru”, în jurul său”, mărturisea actrița despre soțul său.
Actrița a rămas singură după dispariția soțului său și nu s-a recăsătorit. În interviurile acordate de-a lungul timpului, vorbea adesea despre legătura profundă dintre viața personală și creația artistică, subliniind importanța sincerității în relația cu publicul.
Ultimii ani și amintirea lăsată de regretata Valeria Seciu
Chiar și în rolurile de final de carieră, Valeria Seciu a fost apreciată pentru profunzimea interpretărilor. Criticii au remarcat atenția cu care aborda fiecare partitură și modul în care îmbina fragilitatea cu intensitatea emoțională.
„Nu poţi fi artist dacă nu eşti şi un Om. Publicul te vrea aşa – într-un fel nu totdeauna făţiş, manifest, totuşi foarte agresiv – simte nevoia unei comunicări cu tine şi dincolo de personajul tău, cu tine ca om.
E o stare de aşteptare, de “pândă”, de receptivitate reciprocă, pentru că şi noi, la rândul nostru, îl solicităm altfel. Dar el e parcă mai devorant”, spunea ea.
Valeria Seciu a încetat din viață pe 6 septembrie 2022. A lăsat în urmă o carieră ce rămâne un reper al teatrului românesc și o amintire puternică pentru cei care au privit fiecare spectacol ca pe o lecție de sensibilitate și adevăr scenic.
