Carmen Stănescu ar fi împlinit astăzi, 100 de ani
Carmen Stănescu s-a născut pe 29 iulie 1925, într-o casă modestă aflată pe Strada Dragoş-Vodă din Bucureşti. Tatăl său își dorea ca fiica lui să aleagă o profesie serioasă, în spiritul tradiției familiale – dreptul sau farmacia.
Însă destinul a avut alte planuri pentru ea, încă din copilărie. La doar 6 ani, după ce a asistat la spectacolul „Vlaicu Vodă”, micuța Carmen a fost copleșită de magia scenei și a hotărât că teatrul va fi marea ei iubire.
Adolescența actriței a fost dedicată nu doar studiului, ci și sportului de performanță. Carmen Stănescu a fost campioană la atletism, specializată în proba de 100 de metri, și a făcut parte din echipa națională de tir.
A petrecut multe ore antrenându-se în poligonul de la Băneasa. Totuși, un accident nefericit i-a schimbat definitiv traiectoria – un glonte ricoșat i-a provocat o rană la ochi. Acest episod a pus capăt carierei sportive și a direcționat-o spre scenă, unde avea să strălucească zeci de ani.
Un debut precoce și o carieră de șase decenii în slujba teatrului
A urmat cursurile Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică, absolvind în 1948, la clasa Marioara Voiculescu.
A debutat în 1945, la vârsta de doar 20 de ani, interpretând un rol dificil – Ecaterina Ivanovna, din „Frații Karamazov”. A fost remarcată imediat de regizorii vremii, astfel că și-a început activitatea pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, unde a jucat în peste 30 de producții.
După numeroase roluri dramatice, regizorul Sică Alexandrescu i-a intuit potențialul comic. A distribuit-o în 1951 în rolul Mița Baston, din „D’ale carnavalului”, marcând începutul unei noi etape în cariera sa.
Actrița povestea că rolul i-a fost încredințat în urma unui incident: colega care trebuia să joace a căzut de pe scaun la repetiții, astfel că regizorul i-a oferit ei ocazia. A urmat Zoe din „O scrisoare pierdută” și Felice din „Bădăranii”, roluri în care a cucerit definitiv publicul.
„Cel care m-a aruncat pe panta comediei a fost Sică Alexandrescu, care mi-a dat-o pe Miţa Baston (în 1951, în „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale-n.r.). În acest rol eram două actriţe. Premiera a făcut-o Maria Voluntaru care, chiar în acea seară, dintr-o neatenţie, a căzut cu scaun cu tot.
Considerând că nu va avea succes în acel rol, mi l-a lăsat mie. Pe urmă, tot el mi-a oferit rolurile Zoe din «O scrisoare pierdută» şi Felice din «Bădăranii»”, spunea artista într-un interviu pentru Cotidianul.
Întâlnirea care i-a schimbat viața a fost cea cu Damian Crâșmaru
Viața personală a lui Carmen Stănescu a cunoscut o turnură decisivă în 1955, când l-a cunoscut pe actorul Damian Crâșmaru. Ea avea deja o carieră solidă, iar el era un tânăr debutant de 24 de ani, distribuit ca rezervă în piesa „Doamna nevăzută”.
Norocul lui Damian a fost boala actorului titular, iar partitura i-a revenit. Între cei doi s-a înfiripat o relație reală, nu doar scenică. Totul ar fi început, spune artista, de la o chiflă cu șuncă oferită în timpul unei repetiții.
„Damian Crâşmaru avea 24 de ani şi abia terminase studiile, ca şef de promoţie. În spectacol, avea să joace rolul celui care se îndrăgostea de personajul interpretat de mine. Într-o pauză, la repetiţie, el avea o chiflă cu şuncă, iar eu, cum sunt gurmandă, probabil că aşa căscam nişte ochi la şunca lui, încât mi-a oferit-o. El, şase ani mai mic, mă văzuse jucând şi mă aprecia, dar de îndrăgostit cred că s-a îndrăgostit văzând că mâncam cu atâta poftă”, își amintea actrița.
Carmen și Damian s-au căsătorit civil în 1957, iar patru ani mai târziu s-au cununat religios la Sinaia. Au trăit împreună o poveste de iubire care a durat șase decenii.
În ciuda unor episoade grele – cum ar fi pierderea mai multor sarcini și o separare temporară de un an și jumătate – cei doi nu au lăsat niciodată publicul să pătrundă în intimitatea căminului lor. Atunci când Damian s-a întors acasă, actrița l-a întâmpinat cu masa pusă, fără reproșuri.
Admirație și discreție – frumusețea nu i-a schimbat valorile
Frumusețea lui Carmen Stănescu nu a trecut niciodată neobservată. Admiratorii nu au lipsit, însă actrița a știut mereu să traseze limite clare. A fost curtată înainte de a-l cunoaște pe Damian, iar unul dintre bărbații care au dorit s-o cucerească a mers până la a-i oferi cocoșei de aur.
„Am fost foarte tăioasă de câte ori mi s-au facut propuneri care nu erau la locul lor. Nici nu stau la discutii! Dar și pe mine mă așteptau crai pe la uși, pe la ferești… Însă asta a fost înainte de a-l cunoaște pe Damian.
Era unul, bătrân, care mi-a oferit cocoșei de aur. S-au împrăștiat pe stradă când l-am pocnit peste mână. N-am iubit banii și i-am detestat pe cei care faceau paradă de averea lor”, povestea ea, subliniind că nu a fost niciodată atrasă de averi.
Ultimii ani: retragerea și lupta cu boala
După anul 2000, Carmen Stănescu s-a retras din lumina reflectoarelor. A criticat public apariția vedetelor „fabricate” și lipsa eleganței din lumea artistică.
În 2003, și-a lansat volumul autobiografic „Destăinuiri”, în care a evocat nu doar cariera, ci și momentele grele din viața sa. Într-un gest impresionant de devotament față de scenă, actrița a urcat pe scenă chiar și în ziua în care și-a pierdut mama.
Pe măsură ce înainta în vârstă, sănătatea i s-a deteriorat. Suferind de gonartroză, actrița nu mai putea merge, iar soțul său a fost mereu alături de ea. Carmen Stănescu a murit pe 11 aprilie 2018, la vârsta de 92 de ani. Un an mai târziu, pe 11 iulie 2019, Damian Crâșmaru i-a urmat, stingându-se la 88 de ani.
Carmen Stănescu rămâne un reper al teatrului românesc, un simbol al profesionalismului și al discreției într-o lume artistică în continuă schimbare.
„Am apărut pe scenă, în seara în care a murit mama mea. Niciodată nu am lipsit din teatru. Există un mister. În clipa în care intri în scenă nu te mai doare nimic. Scena e miraculoasă, e cel mai bun medic”, spunea ea.
