Regulă pentru proprietarii de case din SUA. Trebuie specificat clar în testament

Regulă pentru proprietarii de case și apartamente. Probatul (dovada oficială a existenței unui testament sau a validității sale) este un concept în mare parte greșit înțeles, dar de temut. Peste jumătate dintre respondenții unui studiu recent din Statele Unite au spus că nu au nicio idee despre costurile dovedirii existenței unui testament și că percep procesul ca fiind „foarte dificil”.

În schimb, în SUA apar tot mai des informații despre familii sfâșiate de litigiile de moștenire, cu sume mari de bani pentru avocați și taxe judiciare sau bunuri înghețate de ani de zile.

”Evitarea succesiunii nu este o scurtătură și, în unele cazuri, a permite procesului să se desfășoare  normal este cea mai eficientă cale de urmat”, spune Nick Cherry, directorul de operațiuni la Phillips & Cohen Associates din Delaware, conform Realtor.com.

De ce oamenii se tem de ”probat”

”Probatul” este un proces supravegheat de instanță, care asigură că datoriile unei persoane decedate sunt plătite, iar activele rămase sunt distribuite în conformitate cu voința sau legea statului, gestionată de instanța locală.

Executorul testamentar sau un membru al familiei depune o petiție pentru începerea procesului, un judecător confirmă sau numește executorul, iar apoi executorul inventariază bunurile, plătește datoriile și distribuie ce a mai rămas beneficiarilor.

Teama unora se concentrează de obicei în jurul a trei preocupări principale: cost, timp și confidențialitate. Onorariile avocaților și costurile judiciare se pot adăuga rapid, mai ales în cazuri complexe.

Procesul durează adesea mult mai mult decât se așteaptă familiile – de obicei, de la șase luni până la 2 ani. În anumite cazuri durează decenii. Deoarece dovedirea oficială a testamentul este un proces public al unei instanțe, detaliile despre finanțele, bunurile și disputele personale ale familiei pot deveni parte a evidenței publice.

Legile statului fac toată diferența

Statele au reguli diferite care guvernează totul, de la cerințele de supraveghere a instanțelor până la pragurile micilor proprietăți.

„Legile succesiunii sunt atât de diferite de la stat la stat, iar acesta este o zonă super complexă a legii”, spune Evan Farr, avocat în materie de planificare patrimonială. Cel mai bun mod de a înțelege cum arată probatul, este să vă consultați cu un avocat, pentru că, după cum notează Farr, chiar și terminologia din jurul succesiunii variază de la stat la stat, afirmă acesta.

”Uneori, este numit succesiune formală, în timp ce o avere nesupravegheată este numită succesiune informală. Uneori este folosit un alt limbaj”, notează Farr.

În state precum Virginia, executorii trebuie să depună inventare detaliate și apoi să trimită contabilități anuale atâta timp cât patrimoniul rămâne deschis, ceea ce poate dura ani de zile.

„Este ceea ce face ca testamentul să fie un coșmar în Virginia și în alte state în care este necesară testarea supravegheată sau formală”, spune Farr.

Între timp, state precum Michigan și Indiana oferă ambele opțiuni, majoritatea moștenirilor făcându-se prin testare nesupravegheată, unde nu sunt necesare dosare detaliate ale instanței.

În Maryland, executorii trebuie să evalueze oficial fiecare obiect de uz casnic, de la mobilier la bijuterii. Chiar și logistica de bază variază – majoritatea statelor necesită vizite în persoană la tribunal, în timp ce altele și-au simplificat procesele în mod semnificativ.

Costurile ascunse ale evitării succesiunii

„Evitarea succesiunii este o opțiune viabilă în anumite cazuri, poate printr-un trust, o proprietate comună sau un transfer către debitori. Cu toate acestea, fiecare prezintă un anumit risc care poate reveni, pentru a bântui o avere”, subliniază Cherry.

Pentru moștenirile cu datorii simple sau active mai puțin complicate, costul stabilirii acestor strategii poate fi mai mare decât procesul de testare în sine.

Cel mai comun instrument de evitare a succesiunii sunt instrumentele de planificare a patrimoniului, dar nu sunt gratuite. Înființarea unui trust costă de obicei câteva mii de dolari și uneori taxe suplimentare.