E greu de găsit în România o persoană de peste 30 de ani care să nu fi mers măcar o dată pe o bicicletă Pegas. Nici nu e de mirare, având în vedere că între 1972 şi 1989 s-au vândut cam 300.000 de unităţi pe an, adică peste cinci milioane de biciclete în total. După ce a dispărut cam două decenii de pe piaţă, marca a fost resuscitată de un antreprenor bucureştean. Deocamdată, este încă una de nişă: „Am început să comercializăm noua serie Pegas în vara anului 2012. Până în prezent, am pus în circulaţie aproape 4.000 de biciclete şi sperăm să atingem cifra de 5.000 până la sfârşitul anului“, spune Andrei Botescu, proprietarul Atelierelor Pegas.
Însă noul Pegas nu doreşte să fie un brand dedicat unei anumite categorii de public. „Încercăm să ajungem la cât mai multe segmente ale populaţiei, pentru că avem vocaţia unui brand naţional. Profilul clientului de Pegas este extrem de eterogen şi de aceea ne considerăm norocoşi. Pentru că deocamdată suntem un brand de biciclete de oraş, ne îndreptăm atenţia către noua generaţie urbană, care împărtăşeşte valori eco şi iubeşte mişcarea. Un alt segment foarte bine reprezentat este cel al oamenilor care au avut experienţe cu această marcă în copilărie – cei care au avut o bicicletă Pegas, dar şi cei care nu au avut şi care simt nevoia să facă un act de reparaţie şi să obţină în sfârşit ceea ce nu au putut avea“, explică Botescu. El mai dezvăluie că pe termen scurt îşi doreşte ca marca să crească prin lărgirea gamei de modele, construirea unei reţele de distribuţie naţionale şi internaţionale şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii şi designului, în timp ce pe termen mediu vrea să atragă resursele necesare pentru construcţia unei unităţi de producţie integrate în România.
Cămăşi cu istorie
La fel ca în cazul bicicletei-simbol a anilor ’70-’80, probabil că nu este bărbat din România care să nu fi purtat măcar o dată o cămaşă marca Braiconf. Celebra fabrică brăileană, fondată în 1950, a trecut, la fel ca întreaga economie, prin câţiva ani grei după căderea regimului comunist. Însă, datorită faptului că a fost privatizată foarte repede şi că a lucrat în regim lohn, a reuşit să se menţină pe linia de plutire. Ba chiar mai mult decât atât: azi îndrăzneşte să se lupte de la egal la egal cu nume grele din zona de fashion. În urmă cu două luni, Braiconf a inaugurat un concept store în cadrul galeriilor comerciale dedicate brandurilor de lux The Grand Avenue din hotelul J.W. Marriott. „Strategia este una extrem de simplă – tradiția se întâlnește cu regulile contemporane ale retail-ului de fashion și în acest mod asigurăm continuitatea unui brand românesc de succes. Tocmai pentru a răspunde clienților și nevoilor lor, pe o piață extrem de competitivă, le oferim clienților noștri și posibilitatea de a achiziționa produsele online“, a declarat Mădălina Drăgan, directorul general al Braiconf.
Trebuie spus că magazinul deschis în mai la Bucureşti este al 17-lea din reţeaua Braiconf şi al cincilea din Capitală. Mai există magazine în Constanţa, Piteşti, Craiova, Bacău, Galaţi, Brăila, Cluj, Oradea, Timişoara, Braşov (două) şi Ploieşti, „iar în următorii trei-cinci ani sperăm să creştem numărul acestora“, a dezvăluit Dan Simionescu, preşedintele Braiconf. El a mai arătat că dacă în prezent principala piaţă de desfacere este România, planurile brandului sunt de extindere şi către alte piețe din Europa. Potrivit acestuia, „în fiecare an, în funcţie de resursele proprii şi de facilităţile fiscale acordate, Braiconf investeşte în modernizarea procesului de lucru şi a imobilelor existente. Anul acesta, vrem să continuăm în acelaşi trend şi sperăm ca uşoara creştere a cifrei de afaceri pe care o prevedem să susţină aceste acțiuni. Acest lucru se va reflecta și în extinderea capacităților de producție.“
Dulciuri cu aromă de nostalgie
Ciocolata cu rom, o altă parte celebră a vieţii românilor de dinainte de 1990, a înviat şi ea în ultimii ani. Lansată în 1964 de Kandia, ea nu a ieşit niciodată total din producţie, însă intrase într-un con de umbră sub asaltul mărcilor nou-intrate pe piaţă. A fost nevoie de o campanile de marketing bine făcută, axată la început exact pe trecutul brandului, de o campanie de distribuţie agresivă, dar şi de o schimbare a reţetei (de la ciocolata amăruie s-a trecut la cea cu lapte, mai bine primită de consumatorii din România) pentru ca în 2013 batonul Rom să devină liderul pieţei de profil. Potrivit declaraţiilor lui Mihai Georgescu, managerul Kandia Dulce, se vând în România peste 36 de milioane de batoane Rom într-un an, brandul aducând cam 25% din veniturile companiei. În plus, gama Rom s-a extins în ultima vreme, conţinând acum mai multe tipuri de batoane, dar şi biscuiţi.
O poveste similară are şi Eugenia, marca de biscuiţi cu cremă lansată pe piaţă în urmă cu circa 50 de ani. Dacă în perioada comunistă nu avea practic competitori, după 1989 a trebuit să facă faţă numărului mare de dulciuri de acelaşi tip intrate pe piaţă, dar şi varietăţii mult mai mari de deserturi aflate la dispoziţia românilor. Cu toate acestea, în prezent Eugenia (marcă înregistrată a Dobrogea Grup, fosta Întreprindere de Morărit Panificaţie şi Produse Făinoase Dobrogea) este liderul pieţei de profil cu cele şase sortimente disponibile. S-a calculat că peste trei miliarde de „eugenii“ au ieşit până acum pe porţile fabricii constănţene (adică în jur de 150 pentru fiecare român!)
Războiul sucurilor
Pe lista mărcilor ieşite de sub lumina reflectoarelor pentru mai multă sau mai puţină vreme se numără şi băuturile răcoritoare Cico, Quick-Cola şi Brifcor (numele ultimei fiind acronimul pentru Băutură Răcoritoare Indigenă Fabricată cu Concentrat Original Românesc). Quick-Cola şi Brifcor au fost relansate în 2006 de Romaqua Grup, îmbuteliatorul apelor minerale Borsec. Aceeaşi firmă a relansat în 2010 şi Cico, mizând, ca şi în cazul celorlalte două branduri, pe nostalgia românilor. Aparent, nostalgia vine la pachet cu profituri deloc neglijabile, căci utilizarea uneia dintre cele trei mărci de mai sus a suscitat un lung conflict juridic. Firma suceveană Consuc relansase producţia de Brifcor încă din 2000 şi solicitase înregistrarea la OSIM a mărcii cu acelaşi nume în 2003. În acelaşi an, competitorii de la Dohler România (parteneri ai Romaqua) au cerut acelaşi lucru. OSIM a decis în favoarea lor, însă Consuc a atacat în instanţă hotărârea. După ani lungi de procese, Consuc a fost desemnată proprietar al mărcii, astfel încât produsul Romaqua a fost redenumit Giusto Brifcor. Cu alte cuvinte, un produs care părea să fi murit la începutul anilor ’90 a ajuns azi să aibă doi urmaşi, cu nume aproximativ identice şi, cel puţin teoretic, cu acelaşi gust.
Iar lista mărcilor pre-revoluţionare care au fost la un moment dat ameninţate să fie înlăturate de pe piaţă de concurenţii mult mai puternici apăruţi după schimbarea regimului, dar care au reuşit să reziste cu brio poate continua. Detergentul Dero, aflat acum în portofoliul Unilever, cosmeticele Farmec şi Gerovital, electrocasnicele Arctic şi, desigur, cel mai mare succes din domeniu, autovehiculele Dacia. Toate sunt rămăşiţe ale unei epoci dispărute, dar toate au demonstrat că se pot descurca şi în condiţii mult mai grele. Asta mai ales dacă au în spate un investitor puternic.
3 miliarde de pachete de biscuiţi „Eugenia“ au fost produse de fabrica Dobrogea în ultimii 50 de ani. Adică aproximativ 60 de milioane pe an sau 150 pentru fiecare român.
5.000 de biciclete. La atât ar trebui să ajungă până la sfârşitul anului vânzările totale ale noii serii Pegas lansate în vara lui 2012. Înainte de 1989, marca vindea 300.000 de unităţi anual.
