“Cu toate acestea poate ar fi fost mai avantajos pentru România dacă s-ar fi utilizat suprafaţa de referinţă de circa 12 milioane ha şi s-ar fi inclus şi transformarea efectivelor de animale în hectare eligibile (care acum nu sunt luate în calcul şi se plătesc prin plăţi directe complementare din bugetul naţional) şi suprafaţa de teren agricol încă neutilizată – în principal datorită fărâmiţării”, se arată în document.
Potrivit acestuia, totalul plafoanelor naţionale, pentru perioada 2014 – 2020, se ridică la 12,816 milioane euro, teoretic cu 130% mai mare faţă de perioada 2007-2013. Totuşi, în perioada 2014-2016 (perioada de phasing-in pentru România) diferenţele sunt foarte mici, creşterea valorii plafonului pentru plăţi directe fiind de doar 2% în 2014, 4% în 2015 şi 6% în 2016.
“Dacă ar fi să evaluăm comparativ plata la hectar pentru aceşti ani de phasing-in, am putea spune că am fi mai avantajaţi cu situaţia actuală deoarece, conform estimărilor, plata pe hectar conform legislaţiei curente ar fi mai mare cu 9% faţă de propunerea legislativă pentru 2014 şi chiar după 2017”, se mai spune în studiu.
