Stocurile de muniție ale SUA, la un nivel critic după războiul din Iran. Cât ar putea dura reconstituirea arsenalului?

Stocurile de muniție ale SUA, la un nivel critic după războiul din Iran. Un raport alarmant publicat de Center for Strategic and International Studies (CSIS) pune pe jar aliații Statelor Unite din Europa și Asia.

Washington D.C. – Un raport alarmant publicat de Center for Strategic and International Studies (CSIS) pune pe jar aliații Statelor Unite din Europa și Asia. După o campanie militară intensă de 39 de zile în Iran, Pentagonul se confruntă cu o realitate brutală: stocurile de muniție de înaltă precizie sunt periculos de scăzute, iar capacitatea de descurajare în fața Chinei sau sprijinul pentru Ucraina ar putea fi direct afectate.

În cele 39 de zile de conflict, forțele americane au lovit 13.000 de ținte iraniene. Deși s-a obținut un armistițiu fragil, costul militar este uriaș, iar „focul de artificii” tehnologic din primele zile ale războiului a lăsat goluri imense în depozite.

Cifra șocantă: 1.100 de rachete Tomahawk lansate în doar 5 săptămâni

Pentru a distruge marina iraniană și a obține controlul spațiului aerian, SUA au apelat la cele mai sofisticate arme din arsenalul lor. Datele sunt de-a dreptul îngrijorătoare pentru planificatorii militari:

• Rachete Tomahawk (TLAM): Navy a lansat peste 1.100 de unități, adică o treime din întregul stoc al SUA și de cinci ori mai mult decât producția totală estimată pentru anul 2026.

• Consecința: Japonia, care așteaptă livrarea a 400 de rachete Tomahawk, va trebui să stea la coadă.

• JASSM (Rachete aer-sol): Un sfert din inventar a fost epuizat, o cantitate dublă față de capacitatea anuală de producție a industriei americane de apărare.

Scutul antiaerian, cea mai mare vulnerabilitate

Dacă rachetele de atac sunt pe sfârșite, situația sistemelor de apărare antiaeriană și anti rachetă este descrisă de experți ca fiind „glaciantă”. Într-o eră a dronelor ieftine și a atacurilor de tip „roi”, SUA și-au consumat interceptoarele de elită pentru a proteja aliații din Orientul Mijlociu. Sistemele SM-6 și SM-3 afectat, mai mult de jumătate din stocul de rachete SM-3 (folosite de navele de război pentru interceptarea rachetelor balistice) a fost utilizat.

Totodată, Statele Unite dispun de doar opt baterii THAAD. Înainte de război, existau mai puțin de 400 de rachete în rezervă. După desfășurarea bateriilor în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, se estimează că peste trei sferturi din muniția THAAD a fost deja trasă.

„Reconstituirea a ceea ce am cheltuit în Iran ar putea dura ani de zile”, avertizează analiștii CSIS, în ciuda faptului că Lockheed Martin a anunțat că va crește producția de rachete THAAD de la 96 la 400 de unități pe an.

Aliații din Ucraina și Taiwan, lăsați „în așteptare”?

Această „risipă” de mijloace militare pune presiune pe întreaga arhitectură de securitate globală. Există temeri justificate că Ucraina ar putea rămâne fără livrări de rachete de precizie (finanțate de europeni, dar produse de americani) și că Taiwanul și insulele din Marea Chinei de Sud devin mai vulnerabile în fața unei eventuale incursiuni chineze, în condițiile în care linia de apărare americană este slăbită.

Lockheed Martin accelerează producția, dar este suficient?

Giganții industriei de apărare,  precum Lockheed Martin, conform informațiilor de peste ocean, au intrat în regim de producție accelerată. Noile rachete de precizie PrSM (destinate sistemelor HIMARS) sunt prioritizate pentru a înlocui vechea generație ATACMS, aproape dispărută în bătălia din Iran.

Totuși, decalajul dintre consumul pe câmpul de luptă și ritmul fabricilor rămâne uriaș. În timp ce bugetul Pentagonului prevede un proces masiv de reînarmare, timpul este cel mai mare inamic. Până când depozitele vor fi pline din nou, aliații SUA se află într-o fereastră de risc strategic fără precedent în ultimul deceniu.