Principala sursa de finantare a construirii Marriott Grand Hotel este externa. In 1994, Societatea Companiilor Hoteliere Grand (SCHG) a obtinut un credit sindicalizat de 1,2 miliarde de silingi austrieci (87 mil. euro), imprumut garantat in proportie de 80% de banca austriaca OeKB si 100% de statul roman. Scadenta datoriei si a dobanzilor aferente a fost stabilita pentru anul 2007. Schema clasica de recuperare a banilor in cazul imprumuturilor externe garantate de Ministerul Finantelor Publice functioneaza astfel: daca firma contractanta nu-si onoreaza obligatiile, statul roman este bun de plata. Ulterior, el isi poate scoate din paguba vanzand activele pentru care a garantat si platit. Marriott Grand Hotel este o exceptie de la regula. Contractul cu bancile finantatoare, incercarea reesalonarii platii datoriei si dezinteresul Ministerului Finantelor pun sub semnul intrebarii capacitatea statului de a mai recupera vreun ban in caz de ceva.
Contractul de credit stipuleaza ca, in caz de insolvabilitate, debitorul se obliga irevocabil si fara nici o plata sa transmita dreptul de proprietate asupra terenului si cladirii catre creditorii reprezentati de Erste Bank. Bancile au ipoteca de prim rang asupra hotelului. Indiferent de ce se intampla, hotelul si terenul sunt ale lor. O asemenea ipoteca ar fi trebuit sa aiba si statul roman, ca girant, inca din 1992, anul aprobarii scrisorii de garantie. Pana anul acesta nu s-a pus problema. In fine, dupa mai bine de un deceniu, Ministerul Finantelor s-a trezit ca garantia sa nu are acoperire. Asa ca a inregistrat-o, incurcand si mai rau situatia. In actul ipotecar inregistrat la Judecatorie de catre Ministerul Finantelor, in august a.c, apare interdictia instrainarii a Grand Hotel Marriott, in contradictie cu contractul de credit. Fiecare, bancile si statul, sustine ca are prioritate. Numai ca avantajul este de partea bancilor. In situatia executarii creantei, ele castiga si hotelul, recuperandu-si totodata banii. Intarzierea statului in a se asigura ii poate fi fatala.
Deocamdata nu se pune problema executarii garantiei. Aceasta nu inseamna ca SCHG sta pe roze. Pe 30 septembrie a.c. este scadenta prima rata a creditului. Societatea trebuie sa platesca circa patru mil. euro, bani pe care nu-i are. Asa ca face demersuri pentru reesalonarea creditului. Catalin Scripcaru, director general al SCHG, ne-a declarat ca bancile austriece sunt de acord sa prelungeasca termenul de rambursare pana in anul 2021. Mai este nevoie de acordul Ministerului Finantelor. Probabil ca acesta va veni, nu de alta dar daca bancile executa garantia, bugetul public scoate, de unde stie, 87 de mil. euro. si tot Catalin Scripcaru mai spune ca la capitolul dobanzi situatia este in grafic. Declaratiile sale sunt insa infirmate de raportul privind executia bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2001. In document, conducerea SCHG informeaza actionarii ca din cele 2,8 milioane USD reprezentand dobanzile, au fost platite numai 1,9 milioane USD. Restul se adauga sumei, din ce in ce mai umflate, pe care firma incearca acum sa o rescadenteze pe urmatorii 20 de ani.