Valentin Lazea: Pensiile mărite fără acoperire, o cauză principală a deficitului bugetar uriaș

Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), a spus că România a ajuns să aibă un deficit bugetar foarte mare. El a explicat că acest lucru s-a întâmplat din cauza populismului politicienilor, a lipsei de educație economică a oamenilor și a faptului că mulți aleg să creadă minciuni comode în locul adevărurilor neplăcute.

Lazea a spus că politicienii au mărit pensiile și salariile, deși România nu produce suficient cât să-și permită aceste cheltuieli. Din acest motiv, statul a ajuns să se împrumute masiv de pe piață ca să poată plăti aceste majorări. Totuși, el a precizat că este de acord cu o singură decizie a guvernanților: creșterea salariilor medicilor și profesorilor.

Lazea a precizat că exprimă opinii personale, care nu reprezintă punctul de vedere oficial al BNR. El a vorbit despre patru reguli de bază ale prudenței fiscale (adică despre cum ar trebui gestionat bugetul unui stat):

  • Să nu cheltuiești cu mult peste ce-ți permiți – adică să nu trăiești pe datorie.
  • Să nu crești salariile mai repede decât crește productivitatea muncii.
  • Să nu mărești pensiile mai repede decât cresc salariile din care se plătesc aceste pensii.
  • Să nu folosești bani împrumutați pentru cheltuieli permanente, cum sunt pensiile sau salariile.

El a mai spus că politicienii au mărit salariile crezând că, dacă oamenii vor consuma mai mult, economia va produce mai mult. Dar, în realitate, cererea mai mare nu a dus la mai multă producție în România, ci a dus la importuri mai mari din alte țări, ceea ce a agravat deficitul extern.

„Fac precizarea că ce voi spune eu sunt opinii personale care nu angajează în niciun fel Banca Națională a României. Prezentarea mea se va referi la principii ale prudenței fiscale în teorie și în practică. Principii ale prudenței fiscale în teorie, care ar trebui să fie cunoscute oricărui absolvent de facultate economică, sunt cel puțin următoarele patru.

Primul a nu trăi cu mult peste mijloacele disponibile. Cu alte cuvinte, să nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma. Al II-lea a: nu crește salariile mai rapid decât crește productivitatea.

Al III-lea – nu crește pensiile mai rapid decât cresc salariile din din care pensiile sunt finanțate și al IV-lea – nu finanța cheltuieli permanente gen salarii sau pensii din venituri temporare, cum ar fi împrumuturile. Astea patru ar trebui să le știe orice absolvent de facultate economică. Cererea în exces nu a creat ofertă în România a creat ofertă în alte țări, de unde și deficitul extern.”

Valentin Lazea: Salariile au crescut prea repede în sectorul public, fără legătură cu ce produce economia

Economistul a spus că salariile au crescut mai repede în sectorul serviciilor care nu pot fi exportate (cum ar fi administrația publică sau comerțul local), decât în sectorul care produce bunuri pentru export. Din această cauză, legătura dintre salarii și productivitate s-a dezechilibrat.

El a menționat că și în sectorul de stat s-a întâmplat același lucru: prioritățile au fost inversate. Totuși, a recunoscut că, în cazul profesorilor și medicilor, majorarea salariilor a fost justificată, chiar dacă productivitatea în economia exportatoare nu era încă suficient de mare. A explicat că, dacă s-ar fi așteptat până atunci, ar fi durat prea mult.

Lazea a subliniat însă că această excepție nu ar trebui aplicată întregului sector bugetar – adică nu toate categoriile de angajați de la stat ar fi trebuit să primească măriri în același mod.

„Salariile au crescut mai rapid în sectorul serviciilor non-tradables sau non-exportabile decât în sectorul bunurilor exportabile (tradables), lucru care a distorsionat și mai mult corelația dintre salarii și productivitate. Aici trebuie să facă o mică paranteză, spunând că și în sectorul bugetar s-a constatat această inversare de priorități.

Dar trebuie să recunoaștem că pentru profesori și pentru medici, dacă ar fi așteptat creștere a salariilor până când sectorul tradebles ar fi generat o productivitate suficient de mare, am fi putut aștepta mult și bine. Deci, în aceste două cazuri de care am spus, profesori și medici, a fost justificată creșterea salariilor fără să aștepte ca sectorul tradable să fie mai productiv. Dar nu înseamnă că la nivelul întregului sector bugetar acest lucru era normal să se întâmple.”

Valentin Lazea: Statul mărește pensiile pe datorie, iar asta alimentează inflația și riscurile economice

Economistul a explicat că România a ajuns să se împrumute atât de mult și pentru a putea plăti pensiile mărite.

El a spus că s-a încălcat un principiu important: pensiile din Pilonul I (sistemul public de pensii) au fost crescute fără legătură cu sumele strânse din contribuțiile de asigurări sociale. A dat ca exemplu anii 2008 și 2024, când politicienii au susținut că sunt bani la buget pentru majorări mari de pensii, dar nu au spus că acei bani existau doar pe hârtie. În realitate, țara era deja pe minus – cu deficit bugetar – și este așa de 35 de ani.

Lazea a atras atenția că nu poți promite pensii mai mari, dacă nu ai o sursă sigură și constantă de bani ca să le plătești permanent. A spus că statul s-a bazat pe împrumuturi externe pentru a plăti aceste pensii, dar acești bani pot să nu mai vină oricând. Și atunci, s-a întrebat ce s-ar întâmpla cu pensiile mărite, dacă nimeni nu ne-ar mai împrumuta.

A mai arătat, cu cifre, că România a cheltuit mai mult decât își permitea. A spus că, între 2008 și 2024, productivitatea muncii a crescut doar de 1,73 ori, dar salariul mediu brut a crescut de aproape 5 ori, iar salariul mediu net de peste 4 ori. Cu alte cuvinte, salariile au crescut mult mai repede decât capacitatea reală de a produce valoare.

La final, economistul a subliniat că salariile au fost mărite peste limita sustenabilă și că acest lucru a contribuit și la inflație. A explicat că salariile mari duc la creșterea prețurilor, iar prețurile mai mari duc din nou la cereri pentru salarii mai mari – și așa se creează un cerc vicios.

„Al III-lea principiu încălcat: sumele plătite prin pilonul I au fost crescute discreționar, cu mult peste fondurile provenite din contribuțiile de asigurări sociale. Am asistat la acea mantră „avem bani la buget pentru creșteri masive de pensii”, cel puțin în 2008 și în 2024. Am auzit această formulare fără a spune că acei bani sunt doar pe hârtie, în condițiile în care țara avea deficit bugetar și are deficit bugetar de 35 de ani.

Deci nu poți să spui „pot să vă cresc pensiile masiv”, când pensiile alea va trebui să le plătești tot timpul. Dar tu, ca să faci rost de bani, te împrumuți de la extern, pentru că acea sursă externă poate să sece în orice moment. Și ce faci atunci cu pensiile crescute? Vezi Doamne, pentru că aveai bani în buget. Aveai dacă te împrumutai și dacă cineva te împrumuta.

Vă rog să vă uitați aici la cifrele din perioada 2008-2024 în care sunt arătate ritmurile de creștere anuală. Vedeți că productivitatea muncii a crescut de 1,73 de ori în acești 17 ani, dar salariul mediu brut a crescut de 4,88 ori. Deci mult, mult mai mult. Salariul mediu net a crescut de 4,05 ori, deci tot mult mai mult decât productivitatea.”