La vremea aceea, membrii consiliilor de administratie au fost numiti de Parlament, unde PDSR era majoritar. Si atunci, ca si acum, criteriul politic statea la baza deciziilor de numire in functii-cheie. Asa se face ca in fruntea celor cinci SIF-uri au fost instalati membri ai partidului de guvernamant (PDSR). Ulterior, modul de organizare a acestor institutii (devenite SIF-uri) a facut ca mare lucru sa nu se schimbe la varf. Singurul care a spart gheata, dupa 1996, este actualul presedinte al SIF Oltenia, Mihai-Horia Oprica, membru PNTCD, care insa il are alaturi pe fostul sef al SIF, Vasile Salapa (PDSR), acum vicepresedinte. Si la SIF Moldova s-au facut schimbari, insa ca efect al scandalului care a izbucnit in jurul fostului presedinte Corneliu Iacobov. Locul lui a fost ocupat de fostul vicepresedinte, Alexandru Matei (PUNR).
Principala sarcina a FPP era de a transfera gratuit catre populatie cele 30 de procente din capitalul social al societatilor romanesti de stat. Procesul a fost insa indelung amanat. Vreme de aproape trei ani, certificatele de proprietate n-au reprezentat nici un interes pentru publicul larg. Nu exista o piata reglementata pentru a face posibila tranzactionarea acestor hartii. Totusi, absenta unei piete oficiale n-a impiedicat tranzactionarea certificatelor de proprietate „la negru”. Nume mari in lumea afacerilor de astazi au facut bani buni din cumpararea-vanzarea acestor hartii de proprietate. Desi nereglementata, a fost o vreme cand piata certificatelor de proprietate (neoficiala) fierbea. Era timpul PAS-urilor (programul asociatiei salariatilor). Salariatii si conducerile intreprinderilor erau, practic, singurii care puteau fructifica certificatele.
Abia in 1995, in cadrul procesului de privatizare in masa, certificatele de proprietate si-au jucat rolul pentru care au fost distribuite. Cu toate acestea, lucrurile nu s-au schimbat semnificativ, pentru fostele FPP. Dupa finalizarea „marii privatizari”, fostele FPP au devenit actualele SIF-uri, organizate ca societati comerciale pe actiuni. Cu o buna campanie publicitara, anterior procesului de privatizare in masa, aceste institutii au reusit sa sensibilizeze publicul, orientandu-l in buna masura catre subscrierea la SIF-uri.
Daca utilizarea certificatelor de proprietate de catre marele public a fost indelung tergiversata, determinand astfel un dezinteres total pentru aceste hartii de valoare, oamenii astepau, dupa marea privatizare, o cale legala pentru valorificarea actiunilor dobandite la SIF. insa s-au lovit de o noua amanare, pentru cotarea la Bursa, justificata de oficiali prin anevoiosul proces al regularizarilor cotelor de capital intre cele cinci SIF-uri, precum si intre acestea si Fondul Proprietatii de Stat.
in sfarsit, in noiembrie 1999, SIF-urile au ajuns la cota Bursei de Valori Bucuresti. Pe piata, actiunile au fost tranzactionate la preturi reprezentand mai putin de 30% din valoarea lor contabila. Activul total, in valoare de 8.473 miliarde lei este evaluat la BVB la mai putin de 3.000 miliarde lei.