Preotul Constantin Necula a semnalat o problemă tot mai frecvent întâlnită în societatea românească legată de alimentație. El a adus în discuție tendința românilor de a mânca în exces din frica de a nu mânca suficient.

Constantin Necula semnalează o tendință îngrijorătoare

Necula a împărtășit o experiență personală pe care a avut-o într-o călătorie la Chișinău. Acest lucru l-a determinat să reflecteze asupra obiceiurilor alimentare din România și a schimbărilor în gusturile și preferințele alimentare ale oamenilor.

„Vin de la Chișinău și pe drumurile de acolo treceau camioane mari cu struguri. Îți poți închipui așa ceva? Tu mai vezi în România așa ceva? Și m-am uitat – la slujba pe care am făcut-o într-un sat absolut remarcabil – la mâinile femeilor de acolo.

Mâinile care altădată au frământat pâinea acum cer pâinea înapoi – adică, sunt bătrâni. Au obosit. Frământătorii noștri de pâine din care nu ne mai îngrășam, nu ne mai căutam de gluten, nu mai eram disperați. Și mi-am dat seama acum ce prosteală a dat în noi? Că mâncăm mai mult de frica de a nu mânca, cam așa. Ne ia o frică, se coboară în stomac și de frică mâncăm.

Adică nu merge chiar așa. Postirea, de exemplu, nu este pe bază de prostire cu frică. Cine este chinuit prin frică să postească să nu mănânce arată o dată în plus că ne-am smintit undeva mecanismul de echilibru”, a declarat Constantin Necula.

Oamenii au uitat gustul autentic și alimentele tradiționale

Preotul a discutat și despre redescoperirea gustului autentic al mâncărurilor tradiționale și al felurilor de mâncare preparate de țăranii autentici. El a subliniat că, în căutarea modernizării, oamenii au uitat gustul autentic al preparatelor și au abandonat obiceiurile alimentare tradiționale.

Acesta a mai spus că „zona este atinsă de clasicismul alimentar românesc de altă dată. Au borșul care a intrat în patrimoniul UNESCO, ca și la ucraineni. Erau așa de normali, atât de normali erau. Și m-am bucurat mult pentru că am redescoperit gustul câtorva mâncăruri, de exemplu: acasă pierdem din vedere că noi suntem crescuți cu un anumit gust de țăranii autentici”.

Constantin Necula a conchis că „așa ne-am orășenizat, așa ne-am fițăit și atât mai feliem la pâinea aceea încât am uitat să rupem o pită”.