Probabil ca toate disputele politice si gafele din ultimul timp ale Guvenului au avut darul de a idrepta atentia tuturor asupra Palatului Victoria. Daca isa ne acordam un ragaz de gindire, descoperim ca adevarata realitate icepe abia dupa ce ai reusit sa ignori titlurile de pe prima pagina a ziarelor. Tractorul, Sidex si Combinatul Siderurgic Resita sunt foarte reale, dar ele sunt, itr-un fel, imagini ale unei economii de moda veche. O economie i care Guvernul intervine la cel mai mic spasm sindical si simte nevoia sa protejeze, cu orice pret, ceea ce lui i se pare important: locuri de munca sau o anumita stare de fapt.
Bugetul de stat este si el cladit dupa aceleasi criterii legate de ce vrea Guvernul. Cresterea fiscalitatii cu 1,5% (dupa cum reiese din Proiectul legii bugetului) nu este decit pretul platit pentru a putea pastra neschimbata o anumita stare de fapt. Este acest lucru ceea ce vrea adevarata Rominie, cea de dincolo de Palatul Victoria? Probabil ca nu. Daca aruncam o privire i statistici, vom vedea ca aproape doua treimi din tot ceea ce se produce i decurs de un an vine din sectorul privat. Corect ar fi ca toate deciziile politice sau economice la nivel ialt sa tina seama de aceasta realitate. Citind cu atentie ceea ce se scrie despre itreprinzatorii privati, putem constata cu usurinta ca prioritatile si nevoile lor sunt cu totul altele.
Sa luam ca exemplu domeniul taxelor si impozitelor. S-a spus de nenumarate ori ca, i conditiile i care ca sa platesti un salariu decent, trebuie sa dai statului cel putin o suma egala, nu se poate discuta despre cresterea numarului de locuri de munca. Reducerea contributiilor a fost sustinuta ca unicul mod de a icuraja angajarile legale. Degeaba. Noua legislatie, intrata i vigoare la 1 aprilie, creste de fapt contributiile la asigurarile sociale. La fel i cazul fondurilor speciale: nu numai ca nu s-au desfiintat, dar banii sunt folositi acum i cu totul si cu totul alte scopuri. Birocratia este la fel de stufoasa si de sufocanta, iar investitorii straini s-au ales doar cu promisiuni.
in domeniul icurajarii firmelor mici si mijlocii, organismele internationale au dat o lectie Guvernului: sunt singurele care, pe banii lor, sprijina micile afaceri. Este patronul romin preocupat de platforma industriala de la Brasov? Nici pe departe. Furnizorul tocmai i-a marit pretul, pentru ca s-a marit tariful la energie. Inflatia il impiedica sa se dezvolte si are de achitat un credit la banca. Concurentul sau care n-a platit niciodata impozitele si nici n-a patit nimic ii face concurenta neloiala. Veti putea spune ca acestea sunt problemele firmelor oriunde i lume. Este adevarat, dar sunt putine locuri i care anomaliile sunt generate chiar de guvern.
S-au facut si lucruri bune: facilitati pentru IMM si pentru export. Conform zicalei „pina la Dumnezeu te maninca sfintii”, formalitatile care trebuie ideplinite pentru a le obtine sunt atit de complicate, ca multi renunta pe parcurs.
Fara a exagera prea mult, se poate spune ca Rominia traieste i doua realitati paralele: cea ifatisata de un guvern mult prea social si mult prea conservator, care protejeaza marile firme de stat, si cea mult mai dinamica, mai vie si mai pragmatica, ifatisata de firmele private care se descurca pe cont propriu. Care se va impune i final? Greu de spus.