Românii riscă să muncească până la 70 de ani. Avertismentul unui consilier BNR: Nu mai este o joacă

România are peste 200.000 de pensionari speciali, iar costul acestora se apropie de 1% din PIB, avertizează Eugen Rădulescu, consilier în cadrul Banca Națională a României. Oficialul susține că, în timp ce milioane de români ar putea munci până la 65-70 de ani, beneficiarii pensiilor speciale se retrag mult mai devreme, situație care riscă să adâncească tensiunile sociale și să pună presiune suplimentară pe o datorie publică ce a depășit deja 60% din PIB.

România are peste 200.000 de pensionari speciali

Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu din cadrul Banca Națională a României (BNR), lansează un avertisment ferm privind impactul pensiilor speciale asupra economiei și coeziunii sociale.

Oficialul susține că numărul beneficiarilor de pensii speciale a depășit 200.000, iar costul total al acestora se apropie de 1% din PIB. În termeni bugetari, acest prag nu mai poate fi considerat marginal, ci devine un factor structural de presiune asupra finanțelor publice, arată contributors.ro.

„După părerea mea, privilegiul cel mai mare și mai absurd al pensiilor speciale îl reprezintă vârsta de pensionare. Nicio țară civilizată nu trimite la pensie oameni înainte de a împlini vârsta de 50 de ani, cu pensii care le permit un trai opulent, cel puțin o dată și jumătate mai îndelungat decât câți ani a muncit persoana în cauză”, a afirmat Eugen Rădulescu.

5 milioane de români ar putea munci până la 70 de ani

Unul dintre cele mai sensibile puncte ridicate de Rădulescu este diferența majoră de tratament între populația activă și beneficiarii pensiilor speciale.

Potrivit acestuia, aproximativ 5 milioane de români vor fi nevoiți să muncească până la 65-70 de ani, în condițiile creșterii speranței de viață și a presiunii asupra sistemului public de pensii. În același timp, câteva sute de mii de persoane se pot retrage mult mai devreme din activitate, beneficiind de pensii consistente.

Oficialul BNR consideră că privilegiul central al pensiilor speciale îl reprezintă vârsta redusă de pensionare, în unele cazuri sub 50 de ani, în paralel cu venituri ridicate pe termen lung.

„Numărul pensionarilor speciali depășește 200 de mii, iar pensiile speciale se apropie la 1% din PIB. Nu mai este o joacă. Rezolvarea echilibrată a acestei situații ar avea nevoie de luciditate politică și, să spun o vorbă mare, bun simț.

Dacă nu rezolvăm această situație spinoasă, vom avea o falie dramatică în mijlocul societății, pentru că 5 milioane de persoane vor munci până la 65-70 de ani, iar alții 200-250 de mii, poate și mai mulți în câţiva ani, vor duce un trai tihnit, de la o vârstă la care pot să se gândească să devină părinți. Aici nu mai este vorba doar de instituții extractive, ci și de fracturi sociale greu de surmontat”, a notat Eugen Rădulescu.

Datoria publică a României a trecut de 60% din PIB

Pe lângă tema pensiilor speciale, consilierul BNR atrage atenția asupra creșterii accelerate a datoriei publice.

La momentul aderării la Uniunea Europeană, România avea o datorie publică de 12,4% din PIB. În prezent, nivelul a depășit pragul de 60% din PIB — un reper esențial în cadrul criteriilor de convergență pentru adoptarea monedei euro.

„Când am intrat în Uniunea Europeană datoria publică totală a României se ridica la 12,4% din PIB. Anul trecut am depășit bariera de 60% din PIB, care este importantă nu numai prin faptul că ultimul criteriu pentru aderarea la euro nu mai este îndeplinit, dar costul datoriei publice devine tot mai apăsător”.

Blocaj la Curtea Constituțională a României privind pensiile magistraților

În paralel, reforma pensiilor magistraților se află într-un punct de blocaj instituțional. Deși Curtea Constituțională a decis că legea adoptată de Guvern este constituțională, motivarea deciziei nu a fost încă publicată.

Până la apariția documentului în Monitorul Oficial, președintele Nicușor Dan nu poate promulga actul normativ. Surse din spațiul public indică existența unei opinii separate și a uneia concurente în cadrul CCR, ceea ce întârzie finalizarea procedurii.