România se rupe sub ochii noștri
Pentru România, Ziua Națională înseamnă sărbătorirea unei uniri. Alte țări își sărbătoresc independența de Ziua Națională. Nu întâmplător fac remarca faptului că noi sărbătorim o unire, pentru că îmi dau seama că, de fapt, România se rupe pe zi ce trece tot mai mult. Sub ochii noștri.
Într-un curent parcă tot mai lipsit de luciditate, românii devin tot mai polarizați, iar subiectele în care să se găsească un acord devin tot mai puține.
România e ruptă între pesediști și peneliști, progresiști și conservatori, religioși și atei, parenting și anti-parenting, vacciniști și antivacciniști, care cred în COVID și care nu cred în COVID, care cred în conspirații și care nu cred în conspirații, care sunt pro-mască și care sunt anti-mască.
Absolut orice idee, de pe orice plan, fie că e politic, social, religios, economic, nu face decât să ne polarizeze și mai mult.
Orice temă a ajuns să ne radicalizeze. Ați observat că nu mai există opinii echilibrate? Există doar PRO și CONTRA. Totul a ajuns să se tranșeze, cumva trebuie să te poziționezi într-o tabără, nu poți fi neutru sau echidistant, trebuie neapărat să te poziționezi într-o tabără, fapt care te aruncă, automat, împotriva celor din tabăra cealaltă, împotriva celor de lângă tine.
Brusc, devenim adversari. Polarizarea excesivă ne face să devenim proprii noștri dușmani.
De fapt, nu unirea ne caracterizează, ci dezbinarea. România este o țară pe care o rupem și o fragmentăm din ce în ce mai mult. Pandemia de COVID ne-a mai dat o ocazie în plus să devenim și mai dezbinați, de parcă nu reușisem deja să adunăm suficiente motive de fragmentare.
Mă gândeam zilele trecute la Argentina și la al ei Maradona, care i-a scos în casă pe argentinieni. Românii nu au un idol comun. Nu au o cauză comună la care să țină. Nu au nici măcar un dușman comun. Nimic. Doar opinii pro și contra.
România, care astăzi își sărbătorește Unirea, se rupe sub ochii noștri. E un fenomen care se resimte tot mai acut și care va continua până nu va mai rămâne piatră pe piatră.
M-am angajat la site-ul capital.ro într-o perioadă în care online-ul aproape că nu exista, iar printul era, încă, la o așa de mare putere încât oamenii de la site erau percepuți, cumva, drept oaia neagră a redacției. Cineva ar putea spune că am fost un om cu viziune, care știa că epoca printului va apune. Ei bine, nu, n-am fost. Nu m-aș fi gândit niciodată că oamenii vor ajunge să citească știrile pe internet în felul în care le citesc astăzi: a apus până și epoca desktopului, iar știrile sunt consumate în proporție de 80% de pe telefon. Mediul ăsta care se numește online are o mare trăsătură: schimbarea, iar dacă tu, cel care lucrezi în mediul online, nu te adaptezi în permanență la schimbare, nu reziști. Altă cale nu e. Pentru mine, site-ul capital.ro reprezintă nu doar un loc de muncă, este însuși mediul în care m-am format ca om și în care am devenit persoana care este astăzi. Pentru mine, capital.ro este un mod de viață...
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





