Leonardo Badea, viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), subliniază într-o analiză că procesul de convergență rămâne fragil, chiar dacă ultimele două decenii au adus progrese notabile în plan economic și social. Astfel, spune el, sustenabilitatea parcursului depinde de schimbarea modelului de dezvoltare.
Viitorul economic al României depinde de inovație și tehnologie
Creșterea veniturilor, dezvoltarea infrastructurii și consolidarea instituțiilor au îmbunătățit considerabil calitatea vieții, potrivit specialistului. Totuși, România și alte economii emergente rămân dependente de finanțarea externă, ceea ce le face vulnerabile la șocuri internaționale și la retrageri bruște de capital.
Deficitele externe mari și persistente accentuează această fragilitate, iar corecțiile necesare pentru reechilibrare pot fi dureroase pentru economie și societate, potrivit analizei realizate de Badea.
Creșterea rapidă, atunci când este însoțită de dezechilibre externe, riscă să genereze ajustări severe. Exemplele internaționale confirmă acest fenomen: țările din Europa Centrală și de Est au reușit convergența în cadrul Uniunii Europene, în timp ce statele asiatice, precum Coreea de Sud, Thailanda sau Indonezia, au înregistrat creșteri spectaculoase fără sprijinul unei uniuni economice.
Alte economii, precum cele din grupul BRICS, ilustrează diversitatea traiectoriilor emergente, iar state avansate de astăzi, precum Germania sau Japonia, au trecut și ele prin etape similare după al Doilea Război Mondial, arată analiza specialistului economic.
„Convergenţa economică a României rămâne, dincolo de dimensiunea celorlalte evoluţii economice, sociale şi geopolitice, unul dintre cele mai importante procese de transformare trăite în ultimele decenii. Creşterea veniturilor, extinderea infrastructurii şi consolidarea instituţiilor economice au contribuit la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la crearea unor oportunităţi mai largi. Totuşi, pentru ca acest parcurs să fie sustenabil şi ireversibil, este esenţial să înţelegem nu doar oportunităţile, ci şi vulnerabilităţile inerente economiilor emergente”, a explicat Leonardo Badea într-o analiză.
Modele teoretice și aplicații pentru România
Procesul de convergență poate fi explicat prin modele cantitative, de la modelul Solow până la cele neoclasice dezvoltate de Ramsey, Koopmans și Cass, spune Leonardo Badea. Într-un exercițiu contrafactual bazat pe modelul Solow, Badea arată că economiile emergente cresc mai rapid decât cele avansate datorită unui nivel inițial mai redus al capitalului, dar ritmul se temperează odată cu apropierea de echilibru.
În cazul unei economii emergente cu un capital pe locuitor de 5.000 de euro, comparativ cu 10.000 în cazul unei economii avansate, modelul indică o convergență spre un nivel de echilibru de 72.000 de euro pe locuitor în decurs de 35 de ani, dacă parametrii macroeconomici rămân similari. Mai mult, diferențe relativ mici în ratele de economisire pot produce pe termen lung variații semnificative în capitalul pe locuitor.
„Prezenţa unor deficite externe mari şi persistente reflectă o dependenţă accentuată de finanţarea externă, ceea ce le face mult mai vulnerabile la şocuri internaţionale şi retrageri bruşte de capital. Ajustările necesare pentru corectarea dezechilibrelor externe pot fi dureroase atât pentru economie, cât şi pentru societate. (…) China, a doua economie a lumii, are un PIB mai mare decât multe economii avansate, precum cele din grupul G7. Nu în ultimul rând, ţări pe care astăzi le considerăm avansate, la un moment au fost emergente sau în curs de dezvoltare. Exemple în acest sens ar putea fi Japonia sau Germania, care, după al Doilea Război Mondial, au cunoscut procese de dezvoltare majoră, însoţite de rate importante de creştere economică”, a mai spus Leonardo Badea.
Evoluția României după aderarea la UE
De la integrarea în Uniunea Europeană în 2007 până în 2024, România a înregistrat următorul progres: PIB-ul pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, a crescut de la 10.800 de euro la circa 31.000 de euro. Această triplare a permis țării să depășească Ungaria și să ajungă foarte aproape de nivelul Poloniei, având una dintre cele mai dinamice evoluții din Europa Centrală și de Est, conform specialistului.
„De la momentul integrării în Uniunea Europeană şi până în prezent, datele evidenţiază un progres remarcabil pentru România în termeni de convergenţă reală. Produsul intern brut pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare (PPS), a crescut de la aproximativ 10.800 euro în 2007 la circa 31.000 euro în 2024 – o triplare în decurs de 17 ani. (…) Pentru Europa Centrală şi de Est, evoluţiile evidenţiate subliniază faptul că România a avut una dintre cele mai accelerate şi mai susţinute dinamici ale PIB pe locuitor din regiune. La momentul aderării la Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte acest indicator, ţara noastră se plasa la un nivel superior doar Bulgariei. Totodată, PIB-ul pe locuitor al Ungariei era superior celui al României şi al Poloniei. Circa 18 ani mai târziu, în 2024, PIB-ul pe locuitor al României era foarte apropiat de cel al Poloniei şi superior celui aferent Ungariei”, a precizat reprezentatul BNR.
Cu toate acestea, volatilitatea economică a României rămâne mai ridicată decât cea a Germaniei sau media UE, spune Leonardo Badea. Analiza bazată pe modelul lui Robert Lucas arată că România a absorbit în medie circa 90% din beneficiile apartenenței la UE, ceea ce confirmă contribuția decisivă a integrării europene la procesul de convergență.
„Pentru a reda cât mai bine procesul de convergenţă am recurs la parametrizarea modelului Solow pentru cazul unei economii avansate, respectiv al unei economii emergente aflate într-un proces de convergenţă. În cadrul acestui exerciţiu contrafactual cantitativ am considerat o calibrare relativ standard, unde rata de depreciere a capitalului este de 5% pe an, rata de economisire este de 20%, în timp ce ponderea capitalului în venitul total din economie este 30%. În cadrul exerciţiului, cele două tipuri de economii se deosebesc prin nivelul iniţial al capitalului pe locuitor. Astfel, pentru economia emergentă am considerat un nivel al capitalului pe locuitor de 5 mii de euro, în timp ce pentru economia avansată, nivelul capitalului pe locuitor a fost calibrat la 10 mii de euro. Întrucât rata de depreciere a capitalului, rata de economisire, respectiv ponderea capitalului în venitul total din economie sunt aceleaşi pentru ambele tipuri de economii, rezultă un nivel de echilibru pe termen lung al capitalului pe locuitor de 72 mii de euro. Pentru analiza de faţă am considerat un orizont de timp de 35 de ani”, a completat viceguvernatorul BNR.
Transformările ireversibile produse de convergență nu garantează un viitor fără riscuri
Viceguvernatorul BNR subliniază și că transformările ireversibile produse de convergență nu garantează un viitor fără riscuri. Contextul post-criză financiară, caracterizat prin investiții externe consistente, dobânzi scăzute și acces sporit la fonduri europene, nu mai este replicabil. Prin urmare, ratele mari de creștere din trecut nu pot fi considerate reper pentru performanțele viitoare, arată specialistul.
„Adevărata provocare pentru o ţară emergentă este curajul de a-şi schimba modelul de dezvoltare, iar pentru aceasta nu trebuie ratată oportunitatea oferită astăzi de inovaţie, transformarea digitală şi utilizarea inteligenţei artificiale. Avem nevoie de cât mai multe companii inovatoare şi de centre de excelenţă în cercetare şi inovare. Avem nevoie de toate resursele naţionale de capital uman şi de o înţelegere cât mai răspândită în societate şi în mediul de afaceri a importanţei acestui proiect de ţară”, a completat viceguvernatorul BNR.
