Operatorii mobili virtuali sunt furnizori de servicii de telefonie mobilă cu clienţi proprii dar care nu operează o reţea proprie, utilizând pentru furnizarea serviciilor proprii reţeaua unui alt furnizor de telefonie mobilă.

Operatorul mobil virtual este exclusiv responsabil pentru relaţiile cu utilizatorii finali şi are toate drepturile şi obligaţiile legale faţă de aceştia, precum şi drepturile şi obligaţiile stabilite prin reglementările din domeniul comunicaţiilor.

Operatorii mobili virtuali stabilesc şi plasează pe piaţă propria ofertă cu amănuntul, ce poate fi diferită de cea prezentată de operatorul de reţea mobilă care găzduieşte MVNO.

Apariţia operatorilor mobili virtuali conduce la creşterea eficinţei în utilizarea infrastructurii existente de comunicaţii mobile şi la creşterea concurenţei pe piaţa de comunicaţii mobile.

“Operatorii mobili virtuali pot influenţa nivelul preţurilor cu amănuntul prin oferirea unui plus de inovaţie şi a unor servicii diferite faţă de cele oferite de operatorii cu reţele proprii, pot satisface nevoile unor nişe de consumatori neatinse de ofertele operatorilor clasici şi vor reprezenta un factor de dinamism în beneficiul consumatorilor care vor avea de ales între mai multe oferte de servicii. Apariţia operatorilor mobili virtuali pe piaţa din România i-ar putea avantaja şi pe operatorii de reţele de telefonie mobilă care vor putea vinde en-gros minute de trafic către operatorii mobili virtuali fără efortul de a căuta noi clienţi pe piaţa cu amănuntul, folosindu-şi astfel reţelele la capacitatea maximă,”  a declarat Cătălin Marinescu, preşedintele ANCOM.

Cum devii operator mobil virtual

Pentru a putea deveni operator mobil virtual este necesar ca furnizorul să-şi stabilească o strategie de afaceri şi un model operaţional, să negocieze şi să stabilească un acord cu un operator de reţea mobilă care deţine drepturi de utilizare a frecvenţelor în benzi licenţiate, acord ce va conţine condiţiile tehnice şi comerciale privind accesul la reţea şi care îi va permite furnizarea serviciilor de comunicaţii mobile către utilizatorii finali.

În acelaşi timp, un operator de reţea mobilă va negocia potrivit principiilor libertăţii contractuale şi negocierii cu bună-credinţă cu potenţialii operatori mobili virtuali. Operatorul de reţea mobilă trebuie să permită o exploatare eficientă din punct de vedere economic, şi să ofere condiţii nediscriminatorii din punct de vedere al calităţii serviciului în raport cu cele de care beneficiază operatorul de reţea mobilă pentru propriile servicii.

Orice operator mobil virtual se va supune regimului de autorizare generală şi va avea obligaţia de a notifica ANCOM la începerea unei asemenea activităţi. De asemenea, acesta va putea solicita Autorităţii resurse de numerotaţie şi va avea dreptul de a negocia acorduri de inteconectare cu orice furnizor de reţele de comunicaţii electronice mobile sau fixe.

România şi Cehia, singurele ţări din UE unde nu există operatori mobili virtuali

Conform celui de-al 15-lea Raport al Comisiei Europene, dintre ţările membre ale Uniunii Europene în numai două state (România şi Republica Cehă) nu sunt prezenţi operatori de reţele mobile virtuale (MVNO) pe piaţa naţională de comunicaţii mobile. De asemenea, de-a lungul timpului, au existat furnizori de servicii de comunicaţii electronice care au ridicat problema accesului la reţelele mobile în răspunsurile la chestionarele ANCOM, în întâlniri, precum şi prin diferite cereri şi petiţii adresate ANCOM.

Modelul operatorilor mobili virtuali a câştigat popularitate în decursul ultimilor cinci ani. În lume sunt la ora actuală aproximativ 400 de operatori mobili virtuali planificaţi sau operaţionali. Printre ţările cu cei mai mulţi operatori mobili virtuali operaţionali se numără Olanda (85), Franţa (38), Danemarca (15), Germania (71), Marea Britanie (41), Finlanda (10), Norvegia (15), Polonia (10), Letonia (4).