România riscă să-și „fure singură căciula” în lipsa unei viziuni economice pe termen lung
România traversează în prezent o perioadă pe care Dragoș Huru, lector la Departamentul de Economie și Politici Economice al ASE București, o descrie ca fiind una a „penitenței economice”. Într-o analiză publicată pe LinkedIn, acesta susține că societatea românească a ajuns să mărturisească greșelile de politică economică din trecut cu speranța, adesea iluzorie, că simpla recunoaștere va fi suficientă pentru iertare și relansare.
„Trăim o perioadă economică de spovedanie, mărturisim greşeli de politică economică de parcă am putea obţine o iertare a păcatelor de un asemenea fel încât să obţinem o economie de tip Pareto şi astfel să reluăm creşterea economică fără eforturi.
Strategia de căinţă ce e indicată în diverse culturi/religii ca o cale de asceză pentru o următoare viaţă mai bună e urmată de o adaptare a comportamentelor în viitor după instituţii recunoscute ca valori; În economie costurile de renunţare implicate de schimbare nu ţin doar de schimbarea comportamentului care e posibil „de astăzi pe mâine”, a scris Huru pe linkedin.com.
Însă, în economie, procesul de schimbare presupune costuri concrete – nu doar voință sau adaptarea rapidă a comportamentelor, ci și renunțarea la vechi instituții și reguli care au modelat sistemul economic național.
Capcanele strategiilor simpliste: austeritate și impozitare fără viziune
Economistul avertizează că o strategie axată exclusiv pe reducerea cheltuielilor publice sau pe „rearanjarea valorică” a sistemului de taxare – totul sub deviza de a „supăra cât mai puțin” – nu poate evita efectele secundare: inflație, șomaj și fluctuații ample pe piața muncii și pe cea a bunurilor.
„Nu poți ținti doar reducerea cheltuielilor ignorând transformarea economică care urmează”, avertizează Dragoș Huru.
Obiectivul imediat al autorităților – scăderea deficitului bugetar sub pragul de 7% din PIB – este, într-adevăr, unul realist, dar nu poate constitui o strategie completă pentru viitorul economic al României.
După o lungă perioadă de neclaritate politică și electorală, România încă nu și-a definit cu adevărat prioritățile pentru dezvoltarea economică pe termen lung. Dragoș Huru recunoaște că, în acest context, este firesc ca nici obiectivele de politici economice să nu fie pe deplin conturate.
„Pentru ce vrem de la noi şi pentru noi în viitor mărturisesc că îmi este neclar… nu că nu aş avea idei/visuri, ci ca obiectiv definit prin politica economică”, mărturisește profesorul, subliniind dificultatea stabilirii unei traiectorii coerente, dincolo de simple măsuri de reducere a deficitului.
Factorii economici ignorați sunt cererea reală și mediul extern
Într-o recentă intervenție la TVR Info, Dragoș Huru a adus în discuție pericolul ignorării factorilor endogeni – cum ar fi evoluția cererii reale de mărfuri – și a celor exogeni, printre care climatul internațional, investițiile afectate de inflație, sau comportamentul consumatorilor și investitorilor. Deciziile de astăzi ale guvernului vor influența aceste variabile pe termen lung, însă dezbaterea publică se concentrează prea puțin pe aceste dimensiuni.
O abordare limitată la piața muncii sau la reglarea unor dezechilibre de moment riscă să producă efectul invers celui dorit: agravarea deficitului, creșterea poverii datoriei publice și scăderea potențialului de dezvoltare.
Problemele salariale între sectorul public și cel privat
Un alt punct sensibil identificat de Huru privește complexitatea sistemului de salarizare din România, atât în sectorul public, cât și în cel privat. Diferențele salariale, existența sporurilor și a veniturilor mascate sau slab fiscalizate conturează o piață a muncii puternic segmentată, greu de abordat prin măsuri generale.
„Cert este că nu putem avea o economie de superstaruri”, remarcă economistul, sugerând că o abordare echitabilă și eficientă a cheltuielilor publice ar trebui să fie prioritară.
Direcția corectă ar fi în investiții eficiente și cultură civică
Dragoș Huru consideră că doar orientarea strategică a cheltuielilor publice – către educație, sănătate, infrastructură, siguranță civică și militară – poate stimula plata voluntară a taxelor și poate consolida cultura civică și antreprenorială a românilor.
„Oricare cheltuială publică orientată corect, astfel încât să conducă la rezultate eficiente în educație, sănătate şi spațiu public de locuit, determină un act voluntar de plată a taxelor. O astfel de asumpție permite formarea şi manifestarea culturii civice şi culturii antreprenoriale, astfel încât te poți aştepta la rezultate bune ale activității economice”, subliniază el.
