Romania e condamnata la aderare in 2007

presa apar mai degraba aprecieri superficiale si declaratii nu rareori triumfaliste vizavi de provocarile ce stau in fata Romaniei. Ar trebui spus de la bun inceput ca Romania nu este si nu va fi pregatita din punct de vedere economic pentru o aderare in 2007. Mai mult decat atat, Romania ar fi cea mai saraca tara admisa vreodata in UE. In plus, in comparatie cu mediul de afaceri din UE, firmele romanesti au trait intr-o „sera”. O „sera” cu reglementari de protectie a mediului permisive sau apli

presa apar mai degraba aprecieri superficiale si declaratii nu rareori triumfaliste vizavi de provocarile ce stau in fata Romaniei. Ar trebui spus de la bun inceput ca Romania nu este si nu va fi pregatita din punct de vedere economic pentru o aderare in 2007. Mai mult decat atat, Romania ar fi cea mai saraca tara admisa vreodata in UE. In plus, in comparatie cu mediul de afaceri din UE, firmele romanesti au trait intr-o „sera”. O „sera” cu reglementari de protectie a mediului permisive sau aplicate doar partial, cu facilitati fiscale si subventii mai mult sau mai putin mascate, care au distorsionat mediul concurential, o „sera” in care, de exemplu, agricultura si industria alimentara au avut putin de a face cu standardele stricte ale Uniunii. Intr-un studiu publicat recent, aratam ca Romania pare sa aiba un decalaj de dezvoltare economica si de macrostabilizare de opt si, respectiv, sase ani in raport cu Polonia. Faptul ca tara noastra ar trebui sa adere in UE la doar trei ani dupa Polonia, tara care n-a fost considerata perfect pregatita pentru aderare in 2004, arata o data in plus situatia delicata in care se gaseste Romania.Toate acestea sugereaza ca o integrare pripita ar putea avea un impact destabilizator asupra unei parti importante a economiei romanesti. O astfel de situatie s-ar rasfrange in ultima instanta asupra populatiei, ducand la o crestere semnificativa a somajului si la scaderea nivelului de trai, in conditiile in care reflectarea in preturi a costurilor aditionale cu care ar opera firmele romanesti pentru a face fata noului context nu ar corespunde cresterilor salariale limitate de forta de munca in exces. De aici pana la inlocuirea entuziasmului pro-UE cu o dezamagire si o frustrare generala n-ar mai fi decat un pas. Chiar daca un astfel de scenariu este doar potential si nu cert, el devine cu atat mai plauzibil cu cat firmele romanesti, fie ele private sau de stat, vor continua sa fie „cocolosite” de Guvern prin acordarea de facilitati intr-un mod mai mult sau mai putin transparent, de dragul atingerii unor obiective politice pe termen scurt.Dar este Romania singura care nu indeplineste criteriile economice? Adevarul este ca nu. Chiar in randul tarilor admise in valul din acest an au existat candidati care in mod normal n-ar fi indeplinit criteriile economice de aderare. Motivul pentru care ele au fost, totusi, admise si motivul pentru care si Romania spera sa fie admisa in 2007 este ca decizia de largire a UE a capatat in ultimii ani o componenta politica deosebit de importanta. Realitatea este insa ca, chiar daca admiterea Romaniei se va face in 2007 pe criterii politice, integrarea are de facto o componenta economica cel putin la fel de importanta. O admitere pe criterii politice nu va proteja Romania in fata unor socuri economice care ar putea fi aduse de integrare.Ar fi o intarziere a aderarii, sa spunem pentru 2009, o alternativa viabila? Chiar daca prin prisma celor spuse mai devreme ar parea la prima vedere o abordare mai realista, lucrurile sunt si in acest caz discutabile. Prima problema ar fi legata de faptul ca, cel putin deocamdata, UE nu vorbeste despre alt val de admitere in afara celui din 2007. Deci faptul ca noi am dori 2009 nu e suficient, ar trebui sa vrea si ei. Or, aici nu exista in prezent nici o certitudine, riscul fiind ca intarzierea sa fie de fapt mult mai mare.A doua problema este legata de faptul ca, privind istoric, presiunea externa a avut intotdeauna un rol important in motivarea administratiei publice centrale din Romania in directia reformei economice si politice. In aceste conditii, poate exista riscul ca, scapati de sub presiunea unei aderari in 2007, sa ne intoarcem la o temporizare a reformelor care n-ar face decat sa mareasca decalajul existent intre Romania si tarile din regiune.In ceea ce priveste posibilitatea ca intarzierea aderarii sa aiba un impact negativ asupra investitiilor straine directe, e dificil sa se stabileasca o conditionare directa intre cele doua elemente. Daca este sa privim la tari precum Spania, Portugalia sau Grecia, vom vedea ca admiterea in UE nu a adus automat o crestere a investitiilor straine. Aceasta corelatie a fost valabila pentru Spania si Portugalia, dar nu a functionat in cazul Greciei. Pe de alta parte, avand in vedere ca investitiile straine vizeaza orizonturi de timp lungi, o intarziere cu doi ani a aderarii ar avea un impact marginal, daca viitoarea apartenenta la UE ramane o certitudine.In concluzie, in oricare dintre scenarii, Romania se confrunta cu o serie de riscuri importante. Avand insa in vedere incertitudinile mai presus de controlul nostru pe care le-ar putea aduce punerea in discutie a unei decalari a aderarii, consider ca Romania este condamnata sa adere in 2007. In acest caz ar trebui ca, dupa ce ne-am ferit timp de peste un deceniu de realizarea reformei printr-o terapie de soc, sa dovedim consecventa si sa evitam un soc economic in 2007, printr-o reforma foarte rapida de natura sa pregateasca firmele romanesti pentru mediul concurential si riguros care le asteapta.