Seful Executivului, Adrian Nastase, afirma recent ca anul 2003 va reprezenta un moment din istoria economica a Romaniei care „va surprinde multa lume”. tintele stabilite de Guvern in acest an sunt, intr-adevar, curajoase si optimiste. Economia romaneasca va continua sa creasca, inflatia isi va reduce semnificativ turatia, nivelul de trai va creste si exista sperante pentru obtinerea unor fonduri care sa ajute Romania in procesul de preaderare la Uniunea Europeana. Este vorba despre un miliard de euro, asteptat sa intre in tara pana in 2006. Cifrele sunt imbucuratoare. Ele urmeaza trendul pozitiv al indicatorilor economici din ultimii trei ani, dar obiectivele propuse pot fi o arma cu doua taisuri, daca Executivul nu se va concentra asupra punctelor vulnerabile ale economiei romanesti. Analistul economic Varujan Vosganian povesteste din experienta sa din timpul in care era presedintele Comisiei buget-finante din Senat si trage cateva semnale de alarma: „Am constatat ca sporirea PIB din anii 1995 – 1996 costase Romania mai mult decat cresterea economica pe care o inregistrase. Se acumulasera datorii catre buget, datorii intre intreprinderi si catre creditorii externi. Lucrurile nu s-au schimbat peste ani. In 2001, de exemplu, la o crestere economica de aproape doua miliarde de dolari, Romania s-a angajat sa suporte costuri de sase – sapte miliarde de dolari, pentru ca in celalalt talger al balantei s-au pus deficitul bugetar, cel comercial, deficitul cvasifiscal si datoria externa contractata. O crestere economica sanatoasa inseamna ca ea se repercuteaza asupra cresterii consumului, a capacitatii de economisire a populatiei (care nu depaseste 1 sau 2% din PIB) si se vede in cresterea semnificativa a creditului guvernamental (care nu este mai mare de 10% din PIB)”.

Luati pe rand, fiecare dintre indicatorii importanti din economia romaneasca au si o fata ascunsa. Exista riscul cresterii economice lasand in urma unitati nerestructurate si datorii care se regasesc ascunse in cheltuielile guvernamentale sau cele individuale. Cheltuielile cu investitiile (formarea bruta de capital fix) pot spori cu 9%, asa cum isi propune Guvernul in structura produsului intern brut, dar acest lucru nu va fi suficient pentru anii care vor urma, daca ele sunt orientate exclusiv pentru inlocuirea tehnologiilor existente si nu se vor axa pe noi obiective, care sa confere o alternativa pentru forta de munca excedentara in sectoarele care inregistreaza pierderi. Consumul populatiei poate spori cu 4%, asa cum anunta prim-ministrul Romaniei, dar daca aceasta crestere are ca suport neplata obligatiilor angajatorilor catre bugete si furnizori, atunci ea devine o tinta atinsa in acest an, dar cu efecte perverse in anii care vor urma. Inflatia isi continua trendul descendent, dar acest lucru se datoreaza, in buna parte, politicii de curs dusa de autoritatile romane. Dolarul creste constant in urma inflatiei, ceea ce conduce la franarea serioasa a costurilor datorate importurilor energetice, fara a se fi facut pasi seriosi in restructurarea mamutilor industriali. In acelasi timp, euro escaladeaza serios curba inflatiei, lucru imbucurator pentru balanta comerciala a Romaniei (aproape 70% din exporturi se deruleaza in zona euro) si, implicit, pentru exportatori, lipsiti de stresul restructurarii productiilor destinate exportului.
Principalele probleme pe care Guvernul va trebui sa le infrunte in acest an, pentru ca el sa intre intr-adevar in istoria economica a Romaniei, vor fi legate de restructurare si privatizare. Nu este un secret faptul ca reforma economica a Romaniei s-a oprit la portile mamutilor industriali – societati producatoare de energie si, totodata, generatoare de pierderi. Anul 2003 va trebui sa fie anul debutului privatizarii in sectorul energetic, iar Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului va trebui sa-si lichideze participatiile prin incheierea procesului de vanzare a actiunilor pe care le detine. In acelasi timp, pericolul ascuns in arierate nu este inca inlaturat. Masurile luate in toti anii de dupa 1990 s-au dovedit doar simple paleative, nu interventii directe pentru inlaturarea cauzelor care au stat la baza acumularii de datorii. Statul s-a dovedit a fi cel mai slab creditor din economia romaneasca, ceea ce a condus inevitabil la scaderea si chiar absenta disciplinei financiare. Masurile luate de Guvern anul trecut (acordarea de reesalonari ale datoriilor cu respectarea stricta a noilor grafice pentru evitarea executarii silite a debitorilor) pot reprezenta o modalitate de a-i constrange pe debitori sa-si achite obligatiile, dar nu sunt suficiente daca vor exista, din nou, momente de slabiciune in activitatea de colectare a veniturilor.

Principalele tinte care vor trebui atinse anul acesta

· Cresterea economica este prognozata la 5,2%, in 2003; exista insa, pericolul reinflamarii arieratelor
si a mentinerii in functiune a unor unitati economice care inregistreaza pierderi;

· Inflatia prognozata pentru acest an este de 14%; atingerea acestui obiectiv nu pare sa fie amenintata
de factori interni, singura problema care ramane este legata de temerile izbucnirii razboiului din Golf,
care ar putea conduce la o explozie a pretului titeiului;

· Estimarile privind exporturile in acest an anunta o crestere cu 14,3%, comparativ cu 2002, indeosebi
pe seama tendintei ascendente a vanzarilor industriei usoare; scumpirea resurselor energetice ar putea sa fie un obstacol in atingerea acestei tinte, ca efect al slabirii competitivitatii produselor romanesti, din punctul de vedere al preturilor;

· Consumul populatiei va creste cu 4%; exista pericolul ca aceasta crestere sa se inregistreze pe seama acumularii de arierate la nivelul bugetului sau intre intreprinderi, in conditiile in care veniturile cresc, iar plata obligatiilor se amana.