România a pierdut o legendă. A fost unul dintre cei mai iubiți români. Nu-l vom uita niciodată

Marele scriitor pe care l-a pierdut România. Pe data de 9 aprilie 1894, se năștea Camil Petrescu, autorul celebrului roman „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Acesta a fost considerat unul dintre inițiatorii romanului românesc modern.

9 aprilie 1894, ziua în care se năștea Camil Petrescu

Marele scriitor pe care l-a pierdut România. Camil Petrescu avea să devină unul dintre cei mai iubiți autori ai secolului XX.

El a trăit pe propria piele tragedia războiului, deoarece a fost înrolat pe front. Această experiență a fost reflectată în romanul său de succes, intitulat „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930).

Romanul se bazează pe o sursă autobiografică importantă: jurnalul de campanie al autorului din timpul Primului Război Mondial. Conform autobiografiei scriitorului, în vara anului 1916, când România s-a alăturat Antantei în război, tânărul Camil Petrescu, în vârstă de 22 de ani, a fost chemat la arme. Inițial, a fost înrolat la Regimentul 4 de marș, trecând prin experiențe extrem de dificile.

Deși îmbrăca uniforma de sublocotenent de rezervă, Petrescu fraterniza cu soldatul de rând, trăind o dublă dramă: pe de o parte, durerea personală, iar pe de altă parte, suferința colectivă a tuturor celor implicați. Singura sa compensație era dorința de a înfrunta totul, indiferent de riscuri, pentru a cunoaște adevărul până la capăt.

În 1917, în timpul unui bombardament german, Camil Petrescu își pierde auzul la o ureche, o infirmitate care îl va afecta pe toată durata vieții. Ulterior, este capturat de trupele germane și ajunge într-un lagăr de prizonieri în Sopronyek, Ungaria. Un an mai târziu, când este eliberat din prizonieratul maghiar, fiind considerat mort, se confruntă cu mari dificultăți la București în încercarea de a anula actul de deces.

A fost doctor în filozofie

Camil Petrescu a fost romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El a încheiat perioada romanului tradițional și a marcat începutul romanului modern în literatura română, rămânând în istoria literaturii ca unul dintre cei mai importanți inițiatori ai acestei direcții.

Acesta s-a născut la București pe 9/21 aprilie 1894, fiind fiul lui Camil Petrescu (care a decedat la scurt timp după nașterea sa) și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, a continuat studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București.

Datorită rezultatelor excelente la învățătură, a devenit bursier intern și, în 1913, a început cursurile Facultății de Filozofie și Litere a Universității București. A obținut licența cu distincția „magna cum laude”, în fața unei comisii prezidate de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Ulterior, a devenit profesor de liceu la Timișoara.

A obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”. De asemenea, a publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei”, coordonată de Nicolae Bagdasar, despre fenomenologia în opera lui Husserl.

Camil Petrescu a debutat în revista „Facla” în 1914, cu articolul „Femeile și fetele de azi”, sub pseudonimul „Raul D”.