Restructurarea merge greu

In primul rind, pentru ca apropierea de UE a impus reducerea semnificativa a practicii (si a volumului) ajutoarelor de stat, privatizarea in sectoarele in care mai era ceva de privatizat, eliminarea ultimelor restrictii la libera circulatie a bunurilor si a capitalurilor.

In al doilea rand, in afara directiei generale a reformelor din Romania, o serie de cauze conjuncturale au impus restructurarea. Printre acestea se numara: aprecierea puternica a cursului de schimb – care

In primul rind, pentru ca apropierea de UE a impus reducerea semnificativa a practicii (si a volumului) ajutoarelor de stat, privatizarea in sectoarele in care mai era ceva de privatizat, eliminarea ultimelor restrictii la libera circulatie a bunurilor si a capitalurilor.

In al doilea rand, in afara directiei generale a reformelor din Romania, o serie de cauze conjuncturale au impus restructurarea. Printre acestea se numara: aprecierea puternica a cursului de schimb – care a creat presiune pe exportatori, si de asemenea a crescut costul fortei de munca, exprimat in euro; problemele provocate de inundatii; scaderea dobanzilor – care a permis accesul largit la finantare; cresterea cererii interne – care a reorientat productia si a favorizat importurile.

Desigur, semnele restructurarii sunt vizibile de ceva timp. Ponderea serviciilor in PIB a crescut mult, multinationalele sunt tot mai prezente in Romania, formarea bruta a capitalului fix in sectorul privat este in crestere, in termeni reali. Dar parca niciodata industria nu a fost supusa atator presiuni conjugate ca in acest an, si parca niciodata nu a avut atat de putine supape de scapare. Sa nu uitam ca resursele de eficienta (asa-numite in teoria economica drept “resursele de tip X”) au fost probabil epuizate in anii precedenti, ceea ce a explicat si ritmurile destul de inalte ale productivitatii muncii in 2003 si 2004.


Cum evolueaza aceasta restructurare fortata si care sunt efectele sale? Parerea mea este ca restructurarea merge greu, foarte greu. Indicele de incredere industriala calculat de Grupul de Economie Aplicata arata o prabusire de sase ori a increderii industriale intre trimestrul I si trimestrul III 2005, urmata de o stagnare in trimestrul IV. Datele oficiale ale Institutului National de Statistica arata la randul lor o incetinire substantiala a ritmului de crestere a productiei industriale, la aproape o treime fata de anul precedent (ba chiar cu unele episoade lunare de scadere). Contributia industriei la valoarea adaugata si la PIB s-a diminuat, si industria trage in prezent in jos PIB-ul (doar consumul trage PIB-ul in sus, din pacate). Deficitul comercial s-a dublat pe primele noua luni, iar contul curent incepe sa fie greu de finantat. Inflatia coboara cu frana de mana trasa, si asta in statistici, pentru ca in realitate preturile urca mult mai repede decat puterea noastra de cumparare. Deja suntem o tara mai scumpa decat Spania si comparabila la preturi cu Austria sau Suedia – va spune asta cineva care a trait cativa ani in Occident.


Directia de restructurare pare sa arate dificultati mari pentru sectoarele intensive in forta de munca slab si mediu calificata. Industria textila si de confectii, de exemplu, a pierdut intr-un singur an aproape o treime din ponderea sa in exporturile Romaniei catre UE. Daca o luam pe urma Poloniei, nu va fi bine, pentru ca acolo doua milioane de oameni au ajuns someri din industria textila si de confectii.



Nu stiu daca, atunci cand restructurarea se va fi terminat, vor ramane firmele cele mai valoroase. Nu stiu daca va mai ramane ceva, de fapt. Suntem invadati de febra consumului, de hipermarketuri, promotii etc, si asta fara sa mai punem la socoteala ca vin sarbatorile de iarna – un execelent motiv de a cheltui mai mult decat avem.

E tot mai greu sa produci, si sa produci eficient, atunci cand aproape din orice alta activitate poti obtine profituri mai bune. Punem pariu pe ce vreti dumneavoastra ca pentru mai mult de jumatate din firmele de productie din Romania, terenul pe care sunt situate valoreaza mai mult decat productia lor in sine. Vom ajunge, daca nu cumva am si ajuns deja, o tara mare cu industrie mica (dar, culmea, poluanta!).

Firmele mari, eventual in proprietatea unor straini, sunt cele care isi permit si costurile de restructurare. Restructurarea fortata din 2005 ma tem ca va duce la o concentrare si mai mare a producatorilor pe majoritatea pietelor. Riscam sa intram in UE doar in calitate de consumatori. Or, din aceasta perspectiva, deja suntem integrati in Europa. Deficitul comercial in crestere este tratatul nostru definitiv de aderare.

“Parca niciodata industria nu a fost supusa atator presiuni conjugate ca in acest an, si parca niciodata nu a avut atat de putine supape de scapare.”