Intrăm într-o perioadă în care legea supravieţuirii este una singură: «capital always wins».

Anul 2009 a fost „annus horribilis“ pentru indus­tria presei în general şi a presei scrise în spe­cial. Citatul aparţine reginei Angliei şi a fost folosit recent de şeful meu, Marius Hagger, pentru a descrie cele 12 luni care tocmai au trecut. La ora când scriu acest articol, am pe birou ultimul număr al ziarului „Business Standard“, care va fi închis. Aceeaşi soartă o va fi avut ziarul Cotidianul atunci când dumneavoastră veţi fi citit aceste rânduri. Oficialii tabloidului Cancan tocmai au anunţat încetarea apariţiei suplimentului TV, nu mult după ce Attica Media a renunţat la continuarea revistei Maxim. Viitorul revistei Tabu este incert spre sum­bru. La fel se vorbeşte despre zia­rele Gar­dianul şi Ziua. Iar acesta este doar începutul! Falimentul este o etapă firească în continuitatea economiei de piaţă. E un fel de selecţie naturală a afacerilor. O sită uriaşă cerne neîncetat, mânuită de mâna invizibilă a destinului. Afacerile viabile trec prin găurile sitei şi-şi continuă existenţa, iar cele proaste, cu costuri obeze, se opresc şi încetează să existe. Şi e bine că e aşa. Dar regula asta se aplică pe timp de pace. Pe timp de război, nu supravieţuiesc cei mai buni dintre noi. Cei mai nobili, mai frumoşi, mai bine legaţi. Supravieţuiesc cei care au noroc. Sau alţii care nici măcar nu au ajuns pe front, netrebnici sau chiar laşi. Cât de utilă şi de binevenită este selecţia pe baza rostogolirii zarurilor nu pot să judec. Pot doar să spun că eu nu am găsit în asta niciun folos pentru omenire.

Recesiunea este vremea de război din lumea business. În recesiune mor afaceri. E un joc al supravieţuirii, nu al cotei de piaţă sau al creativităţii. În recesiune o duce mai bine cel care are acces la cash. Contul din bancă bate creativitatea, logica, bu­nul simţ. Singura compen­saţie care rămâne să răsplătească sacrificiul celui căzut este memoria celor rămaşi în viaţă şi, în cazul cel mai bun, un monument la care supravieţuitorii aduc flori când au nevoie să lucreze la propria imagine. Business Standard a fost un ziar frumos. Mai ales la propriu, are în palmares câteva premii internaţionale pentru design, care i se datorează în primul rând art di­rectorului Cristian Lipan, dar şi echipei care i-a permis acestuia să se desfăşoare şi care l-a pus în valoare. Business Standard a stat mereu pe biroul meu ca sursă de documentare atunci când îmi scriam textele. Acum, s-a stins aproape, a rămas jarul mocnind de pe internet.

Ce se întâmplă în ziua de azi cu presa scrisă reprezintă sfârşitul unei epoci. Au fost ani frumoşi, nebuni, când orice părea posibil şi nimic nu era definitiv. O perioadă când ziariştii au crezut din tot sufletul că ajunge să-ţi faci meseria cu dragoste şi pricepere ca să rezişti. 2009 a re­prezentat sfârşitul acestui vis. Intrăm într-o perioadă în care legea su­pra­vieţuirii este una singură: „capital always wins“. Sărbători fericite!