Republica Moldova rămâne fără apă. Râurile și lacurile au ajuns la niveluri critice

Republica Moldova se confruntă, în această toamnă, cu o criză hidrologică provocată de secetă și lipsa precipitațiilor. Nivelul apei din lacul Costești–Stânca a scăzut cu 1,28 metri într-o lună, iar Nistrul a ajuns la cote istorice. Experții cer măsuri pentru protejarea rezervelor de apă și reducerea pierderilor.

Republica Moldova rămâne fără apă. Râurile și lacurile au ajuns la niveluri critice

Nivelul apei din lacul de acumulare Costești–Stânca a scăzut cu 1,28 metri într-o singură lună, iar debitul evacuat în râul Prut a fost redus la 14 m³/s pentru conservarea rezervei de apă. Situația vine în contextul în care, în ultimele săptămâni, autoritățile au raportat constant niveluri istorice scăzute ale Nistrului și au instituit stare de urgență în domeniul hidrologic.

Expertul în ecologie Vladimir Garaba consideră că principala cauză a crizei hidrologice este seceta și lipsa precipitațiilor. Potrivit lui Garaba, cantitatea de precipitații a fost redusă încă din primăvară în nordul Republicii Moldova, dar și în regiunile din Carpații Ucrainei, de unde își au originea râurile Nistru și Prut. Situația s-a agravat în timpul verii, când precipitațiile au fost insuficiente.

În cazul Nistrului, expertul susține că autoritățile au la dispoziție, în prezent, posibilitatea de a negocia cu Ucraina, însă consideră că și această soluție este deja aproape de limită. Garaba explică faptul că o cantitate mai mare de apă nu poate fi furnizată prin actualul sistem, din cauza modului în care este construit bazinul hidrografic.

Pe termen mediu, expertul consideră necesară o evaluare a situației de pe râurile mici. El atrage atenția că în Republica Moldova există numeroase iazuri construite fără autorizație, în timp ce altele funcționează la limita capacității. În opinia sa, problema trebuie soluționată prin restabilirea cursurilor naturale ale apelor, măsură care ar contribui la reducerea pierderilor de apă.

El mai susține că trebuie oprită adâncirea albiilor râurilor. El explică faptul că adâncirea acestora poate favoriza pierderi importante de apă și critică faptul că Ministerul Mediului finanțează, în același timp, lucrări pentru construirea unor canale în luncile râurilor.

Din perspectiva sa, astfel de activități ar trebui interzise. El consideră că atât iazurile, cât și canalele sunt construite fără o evaluare corespunzătoare a impactului asupra mediului și susține că efectele negative asupra resurselor de apă sunt deja cunoscute.

„S-a ajuns la această criză din cauza secetei, din cauza lipsei precipitațiilor în partea de nord a R. Moldova și, în special, în regiunile Ucrainei din Carpați, de unde vine Nistrul și Prutul. Deci, ambele râuri de acolo vin. Și încă din primăvară cantitatea de precipitații a fost mai mică, vara nu au fost precipitații și iată cauza principală.

În cazul dat, autoritățile au o singura soluție: să negocieze cu Ucraina cât privește Nistrul, deși, deja este la limită, orice hotărâre acolo nu mai poate fi luată, fiindcă cantitate mai mare de apă nu poate să vină, așa e construit acest bazin de apă.

Pe termen mediu, eu cred că trebuie să facem o evaluare a situației pe râurile mici. Avem construite multe iazuri neautorizate, altele funcționează la limită și această întrebare trebuie hotărâtă și cursurile de apă să fie restabilite. Acest fapt trebuia de mult făcut, fiindcă avem pierderi de apă.

Al doilea lucru este să oprim această adâncire a albiei râurilor. Ministerul Mediului, care ar trebui să știe lucrul acesta, că de la adancimea albiei râului se produc pierderi mari de apă, același minister finanțează activitățile acestea de construcție a canalelor în luncile râurilor.

Eu cred, ca ecologist cu experiență, că aceste activități trebuie categoric interzise, fiindcă ele toate – și iazurile, și canalele – sunt construite fără o evaluare a impactului de mediu, dar nici nu trebuie o evaluare a impactului de mediu, fiindcă se cunoaște că impactul este negativ”, a punctat Garaba, potrivit „ziarului de gardă”.

Ce trebuie făcut pentru a evita pierderile?

Președintele Centrului Național de Mediu, Elena Culighin, consideră că, în această etapă, prioritatea autorităților trebuie să fie asigurarea populației cu apă potabilă, în paralel cu menținerea debitelor necesare funcționării ecosistemelor acvatice.

Potrivit ei, printre măsurile prioritare se numără modernizarea infrastructurii de alimentare cu apă și reducerea pierderilor, extinderea monitorizării hidrologice și a calității apei, utilizarea mai eficientă a resurselor de apă în agricultură și industrie, colectarea apei pluviale și reutilizarea, acolo unde este sigură și fezabilă, a apelor uzate epurate. De asemenea, este necesară protejarea apelor subterane și reducerea poluării.

Culighin consideră că la fel de importante sunt soluțiile bazate pe natură. Restaurarea zonelor umede și a luncilor, protejarea fâșiilor riverane, împădurirea și refacerea vegetației din bazinele hidrografice pot contribui, în opinia sa, la reținerea apei în peisaj, reducerea eroziunii și creșterea rezilienței ecosistemelor în perioadele de secetă.

Ea atrage atenția că apa trebuie privită ca o resursă limitată, iar în perioadele de deficit este importantă reducerea oricărui consum inutil. Ea recomandă repararea instalațiilor care prezintă pierderi, limitarea folosirii apei potabile pentru spălarea curților sau pentru alte activități neesențiale și, acolo unde este posibil, colectarea apei de ploaie pentru activități care nu necesită apă potabilă.

Totodată, Culighin susține că populația poate contribui la protejarea resurselor de apă prin protejarea râurilor și izvoarelor, evitarea depozitării deșeurilor și a evacuării substanțelor poluante în apropierea cursurilor de apă, precum și prin raportarea captărilor sau deversărilor ilegale.

„În această etapă, prioritatea autorităților trebuie să fie asigurarea populației cu apă potabilă, concomitent cu menținerea debitelor necesare funcționării ecosistemelor acvatice. Printre priorități trebuie să se regăsească modernizarea infrastructurii de alimentare cu apă și reducerea pierderilor; extinderea monitorizării hidrologice și a calității apei; utilizarea mai eficientă a apei în agricultură și industrie; colectarea apei pluviale; reutilizarea, acolo unde este sigură și fezabilă, a apelor uzate epurate; protejarea apelor subterane și reducerea poluării.

La fel de importante sunt soluțiile bazate pe natură. Restaurarea zonelor umede și a luncilor, protejarea fâșiilor riverane, împădurirea și refacerea vegetației în bazin contribuie la reținerea apei în peisaj, reducerea eroziunii și creșterea rezilienței ecosistemelor în perioadele de secetă. În primul rând, trebuie să înțelegem că apa este o resursă limitată, iar în perioadele de deficit fiecare economie contează.

Putem evita consumul inutil de apă, repara instalațiile care au pierderi, limita utilizarea apei potabile pentru spălarea curților sau alte activități neesențiale și, acolo unde este posibil, colecta apă de ploaie pentru utilizări care nu necesită apă potabilă. Putem contribui și prin protejarea râurilor și izvoarelor, evitarea depozitării deșeurilor sau evacuării substanțelor poluante în apropierea apelor și raportarea captărilor sau deversărilor ilegale”, susține Culighin, potrivit sursei citate anterior.

Nistrul și Prutul au tot mai puțină apă. Schimbările climatice și poluarea agravează situația

Președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniță consideră că situația hidrologică actuală este determinată, în primul rând, de schimbările climatice. Potrivit lui, volumul de apă care ajungea în mod tradițional în râurile Nistru și Prut din Munții Carpați s-a redus semnificativ, iar aportul de apă nu mai atinge nivelurile obișnuite.

În cazul Nistrului, el explică faptul că, în mod tradițional, pe teritoriul Republicii Moldova, la barajul de la Naslavcea, debitul era de cel puțin 100 de metri cubi pe secundă. În prezent, din Munții Carpați ajung în bazinul de la Novodnestrovsk, de unde este reglat și nivelul apei pentru Republica Moldova, între 15 și 18 metri cubi pe secundă.

Reniță susține că este necesar un program regional care să vizeze atât bazinul Nistrului, cât și bazinul Prutului și să includă măsuri de împădurire. În opinia sa, pădurile au un rol important în menținerea umidității, alături de zonele umede.

Președintele Mișcării Ecologiste din Moldova atrage atenția și asupra nevoii de a crește respectul față de resursele de apă. El consideră că starea râurilor mici este afectată inclusiv de comportamentul cetățenilor, care aruncă deșeuri în apropierea sau chiar în cursurile de apă.

Reniță apreciază că responsabilitatea pentru protejarea apelor trebuie împărțită între autorități și cetățeni. Deși nu consideră că instituțiile statului trebuie absolvite de propriile responsabilități, el susține că accentul este pus greșit atunci când întreaga responsabilitate este transferată către autorități, fără a fi luat în calcul și rolul cetățenilor.

În acest context, el consideră că fiecare persoană trebuie să își asume responsabilitatea pentru modul în care utilizează și protejează resursele de apă, inclusiv pentru deșeurile pe care le aruncă. Potrivit lui, comportamentul oamenilor are un impact direct asupra calității apei de care ajung să beneficieze ulterior.

„În primul rând, e vorba de o situație mai mult sau mai puțin obiectivă, adică, în urma schimbărilor climatice, volumul de apă care tradițional venea și în Nistru, și în Prut din munții Carpați a încetat să furnizeze cantitatea de apă tradițională. Tradițional, ar însemna pentru Nistru, pe teritoriul R. Moldova, de la barajul de la Naslavcea – 100 de m³/s, adică nu mai puțin de 100 m³/s. În Nistru, din munții Carpați, actualmente intră în bazinul de la Novodnestrovsk, de unde se reglementează și nivelul apei pentru R. Moldova, intră între 15 și 18 metri cubi pe secundă.

Aici trebuie un program regional, care să cuprindă bazinul Nistrului și bazinul Prutului pentru a fi împădurite. Împăduririle sunt un element foarte important în menținerea umidității apelor deopotrivă cu zonele umede. Dar e nevoie și de respect față de apă. Vedeți în ce hal au fost aduse râurile mici, în primul rand, de cetățeni. Treceți printr-un sat unde este un râuleț și o să vedeți că râulețul cela este plin cu gunoi.

Și aceste lucruri trebuie transferate pe responsabilitatea cetățeanului, pentru că acolo unde cetățeanul este conștient, lucrurile stau altfel. Da, eu sub nicio formă nu absolvesc cumva autoritățile de anumite responsabilități, dar consider că accentele se pun greșit atunci când se transferă întreaga responsabilitate spre autorități, dar nu și spre cetățeni, fiindcă, dacă am o fântână în curte, eu sunt responsabil. Noi răspundem unde aruncăm deșeurile și dacă le aruncăm în apă, acea apă o și avem”, a afirmat Reniță.