Închiderea anul acesta a mamutului Întreprinderi Mașini Grele București – IMGB, fosta perlă a industriei de dinainte de 1990, a ridicat din nou în atenția opiniei publice din România problema procesului de dezindustrializare cu care s-a confruntat țara în ultimii 30 de ani.

Însă factorii de decizie din România nu dau semne că ar dori oprirea procesului de dezindustrializare și sprijinirea, prin măsuri concrete, a refacerii industriei românești, în contextual noilor tehnologii care cuceresc piețele internaționale.

Scăderea ponderii industriei în PIB

”Procesul de dezindustializare este în plină desfășurare: recentele anunțuri privind închiderea Electroputere Craiova, IMGB București și Sintetic INS confirmă scăderea activității industriale, diferențiat pe sectoare.

Astfel, am avut un an 2018 mai slab decât 2017, un 2019 mai slab decât 2018 și procesul continuă și în 2020.

Institutul Național de Statistică certifică scăderea ponderii industriei în PIB (în creștere an de an) de la circa 26% la aproximativ 23% în 2019.

Dincolo de procente, deficitul comercial, pe componente, la capitolul ” bunuri”, așa cum este prezentat în raportul anual al BNR, arată că nu mai avem produse proprii” a declarat Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România – AOAR, în exclusivitate pentru Capital.

Necesitatea re-industrializării

”Altfel spus, nu mai fabricăm produse care să fie realizate pe baza inovării românești, iar industria lucrează aproape în totalitate în sistem ”lohn” .

Este absolut necesară o re-industrializare a țării, pentru că fără industrie nu avem ce vinde.Vorbim în primul rând de industriile de bază, care asigură valorificarea resurselor naturale și realizarea de produse cu valoare adăugată cât mai mare.

Menționez aici refacerea capacităților din petrochimie, siderurgie, industria alimentară și așa mai departe.

În plus, sunt mai mult decât necesare dezvoltarea și valorificarea pe plan intern, dar și extern, a rezultatelor cercetării românești, prin achiziționarea de către autoritățile centrale și locale ale unor prime cantități (serie zero), care să confere siguranța calității acestora”, a precizat el.

Politici publice de lungă durată

”Vorbim despre rame de metrou, tramvaie, centrale pe baza de biomasă, locomotive, tractoare și alte produse care ar putea face și fac față cu brio la export, dar sunt ignorate de autoritățile de la noi.

România poate cuceri piețe la export cu produse inovative, iteligente, dar pentru a face acest lucru este nevoie să le sprijinim cu toții, din toate părțile. În caz contrar, se întâmplă cum s-a întâmplat cu firma MB Telecom, care s-a dus și a făcut fabrică de scannere pentru avioane în Elveția.

Asta pentru că nu au găsit rezonanță ani de zile la Ministerul de Finanțe, indiferent sub ce guvernare a fost, pentru producția de scannere pentru containere.

Această firmă românească a inventat scannerele pentru containere, a demonstrat, în cadrul probei practice, că poate controla containerele intrate în țară pe la vamă, iar evaziunea provenită din importul ilegal de țigarete a scăzut cu în două săptămâni cu aproximativ un milion și jumătate de euro, dar cei care conduc Vama din România nu au fost interesați de așa ceva”, a arătat reprezentantul mediului de afaceri din România.

Dezinteresul autorităților

”Și nici guvernele succesive care s-au perindat nu au fost interesate de astfel de sisteme.

Și atunci, firma a dezvoltat conceptul și s-a dus până la urmă să facă fabrica de scannere în Elveția, unde produce scanerre pentru avioane, unde există o altă piață și un alt interes.

Scanarea avioanelor în condițiile insecurității majore mondiale a devenit o problemă de viață și de moarte și iată că altă țară beneficiază de produsele inovative ale unei companii care a fost refuzată în România.

Este nevoie, în consecință, de politici publice, asumate transpartinic, pe o perioadă de minimum 10 ani, cu obiectivul racordării economiei românești la marile proiecte ale Uniunii Europene.

Un astfel de proiect ar putea fi, de exemplu, European Battery Alliance”, susține secretarul general al AOAR.

European Battery Alliance

Trebuie precizat că European Battery Alliance este un proiect uriaș al Comisiei Europene lansat în octombrie 2017, care prevede necesitatea ca Uniunea Europeană să investească în producerea competitivă și sustenabilă de baterii, în condițiile în care bateriile constituie inima noii revoluții industriale iar Europa și-a propus să devină lider mondial în inovație, digitalizare și reducerea emisiilor de carbon.

Iar obiectivul imediat este constituirea unui lanț de fabrici în toată Europa, cu puternic sprijin financiar de la Bruxelles, pentru a elimina dependența tehnologică a UE de competitorii săi comerciali și care ar crea un număr semnificativ de locuri de muncă, în condițiile în care UE ar putea să controleze o piață a bateriilor de până la 250 de miliarde euro până în 2025.

Doar cererea de baterii din Uniunea Europeană ar necesita, pentru a fi acoperită de producția proprie, între 10 și 20 de mega-fabrici, estimează factorii de decizie ai Uniunii Europene.

Noile tehnologii

”În plus, trebuie susținută promovarea noilor tehnologii, precum produsele 3D/ imprimare multistrat, digitalizarea, inteligența artificială și exemplele pot continua.

Este necesară digitalizarea completă a funcționării administrațiilor centrală și locale, care alături de o infrastructură modernizată vor asigura posibilitatea creșterii competitivității industriei actuale și viitoare.

În ceea ce privește COVID – 19, pandemia va duce la o schimbare a modului de organizare și de funcționare a industriei la nivel global”, a explicat Pârvan.

Deglobalizarea

De menționat că pandemia de coronavirus, care a avut efecte dezastruoase asupra economiei globale, îi face pe tot mai mulți specialiști în economie să vorbească despre un proces de deglobalizare.

Întreruperea lanțurilor comerciale consacrate până acum a adus mari pagube marilor companii internaționale, iar temerile legate de evoluția pandemiei au condus la o prăbușire istorică pe marile burse.

Tot mai multe prognoze vorbesc despre o criză economică globală în 2020, dar temerile specialiștilor fac referire la un proces mult mai complex, pe termen lung, cu grave consecințe asupra comerţului internațional, consumului, producţiei şi a mişcării populaţiei la nivel global.

În aceste condiții, s-au ridicat deja voci care susțin că procesul de deglobalizare se constituie într-o fereastră de oportunitate pentru refacerea potențialului economic, a bazei industriale și a industriilor strategice, în cadrul economiilor naționale.

În condițiile existenței dificultăților majore de aprovizionare, declanșate de criza coronavirusului, statele ar trebui să își refacă și să își controleze propriile industrii de medicamente și tehnologie medicală, serviciile de sănătate, industria chimică și petrochimică, industria alimentară, spun unii economiști.