Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit la 89 de ani, după 35 de ani petrecuți pe tron

Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri, la vârsta de 89 de ani, după 35 de ani petrecuți pe tron. Suveranul a devenit una dintre cele mai populare figuri publice ale țării și a avut un rol important în transformarea și modernizarea monarhiei norvegiene.

Regele Harald al V-lea a murit. Suveranul Norvegiei avea 89 de ani și se afla de o săptămână în spital

Palatul Regal din Oslo a anunțat că regele a murit în pace, vineri, la ora locală 06:35, respectiv 04:35 GMT, la Spitalul Național din Oslo. Drapelul regal de pe acoperișul palatului a fost coborât în bernă.

Harald fusese transportat la spital cu o săptămână înainte pentru tratament, după ce starea sa de sănătate fusese afectată de o formă rară de boală a sângelui. În ultimele 24 de ore înaintea morții sale, membri ai familiei regale au venit la spital pentru a-l vizita.

În același timp, oamenii s-au adunat în fața palatului din Oslo și au depus flori în memoria suveranului. Harald a fost primul rege al Norvegiei născut pe teritoriul țării după secolul al XIV-lea.

O domnie de 35 de ani

După moartea sa, tronul Norvegiei a fost preluat de fiul său, Haakon. Harald este descris drept un rege popular și reformator, care a contribuit la modernizarea monarhiei și la apropierea acesteia de societatea norvegiană. În timpul domniei sale, monarhia a devenit mai egalitară și mai transparentă în privința finanțelor și a problemelor de sănătate, potrivit istoricului și corespondentului regal Ole-Jørgen Schulsrud-Hansen, citat de BBC.

Harald a încălcat, de asemenea, o tradiție importantă a familiei regale atunci când s-a căsătorit cu o femeie care nu provenea dintr-o familie regală. Observatorii monarhiei l-au descris drept o persoană apropiată de oameni, iar printre caracterizările folosite s-au numărat „bunicul” națiunii și „regele poporului”, apelativ utilizat și pentru tatăl său, regele Olav al V-lea.

Tove Taalesen, corespondent regal pentru Nettavisen, l-a caracterizat pe Harald drept „unul de-al nostru”, în timp ce Caroline Vagle, expert regal pentru revista Se og Hør, a spus că acesta a fost „întotdeauna foarte apropiat de oameni”.

În 2011, regele a devenit una dintre principalele figuri publice care au încercat să ofere un mesaj de unitate după atacurile teroriste de la Oslo și de pe insula Utøya. După ce neonazistul Anders Breivik a ucis opt persoane într-un atac cu bombă la Oslo și alte 69 de persoane într-un atac armat asupra unei tabere de tineret de pe Utøya, Harald le-a cerut norvegienilor să se sprijine reciproc și să nu „lase frica să preia controlul”.

Discursul de după atacurile din 2011

A doua zi după atacuri, regele a susținut un discurs televizat. În săptămânile care au urmat, a vorbit din nou despre victime și familiile acestora, raportându-se la situație din perspectiva unui tată, bunic, soț și rege.

În timpul discursului, Harald a fost vizibil emoționat, vocea i-a tremurat și s-a frânt, iar suveranul a părut aproape de lacrimi. „Îmi pot doar imagina profunzimea durerii voastre. Ca rege al acestei națiuni, vă înțeleg pe fiecare dintre voi”, a spus el.

Istoricul Ole-Jørgen Schulsrud-Hansen a afirmat ulterior: „Cred că acel moment ne-a rămas întipărit în minte despre cum ar trebui să fie o monarhie.” Pentru istoricul Trond Norén Isaksen, Harald și-a schimbat treptat stilul public în jurul anului 2000.

Suveranul a trecut, potrivit istoricului, de la imaginea unui om rezervat, serios și timid la cea a unei persoane mai deschise și empatice. În 2016, Harald a atras din nou atenția printr-un discurs în care a vorbit despre diversitatea religioasă, etnică și despre orientarea sexuală.

Regele a spus că norvegienii sunt din „Afganistan, Pakistan și Polonia, din Suedia, Somalia și Siria”, că „cred în Dumnezeu, Allah, Univers și nimic” și că „sunt fete care iubesc fetele, băieți care iubesc băieții și fete și băieți care se iubesc unul pe celălalt”.

Harald a fost cunoscut și pentru pasiunea sa pentru sport și protecția mediului. A fost unul dintre inițiatorii filialei norvegiene a Fondului Mondial pentru Natură, WWF, și a ocupat timp de 20 de ani funcția de președinte al organizației din Norvegia.

Căsătoria cu Sonja și schimbarea tradiției

Regele a fost un navigator experimentat și a reprezentat Norvegia de trei ori la Jocurile Olimpice. În 2022, el și-a declarat încheiate zilele de participare la competițiile de navigație.

Harald s-a născut la 21 februarie 1937, la moșia Skaugum, în apropiere de Oslo. Avea trei ani când Adolf Hitler a ordonat invadarea Norvegiei de către Germania nazistă, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Mama sa a fugit împreună cu copiii peste graniță, în Suedia, iar familia a ajuns ulterior în Statele Unite, la invitația președintelui Franklin D. Roosevelt. Prințul Harald s-a întors în Norvegia împreună cu familia la sfârșitul războiului, și-a continuat studiile și și-a efectuat serviciul militar obligatoriu.

A devenit prinț moștenitor în 1957, iar între 1960 și 1962 a studiat științe sociale, istorie și economie la Balliol College din Oxford. În perioada tinereții a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen, fiica unui om de afaceri, la o petrecere.

Relația lor a întâmpinat însă opoziție, iar prințul moștenitor a fost nevoit să aștepte nouă ani până când a primit permisiunea de a se căsători. Regele Olav sperase ca fiul său să aleagă o prințesă europeană.

Harald i-a transmis tatălui său că, dacă nu va putea să se căsătorească cu Sonja, va rămâne necăsătorit, potrivit unei declarații făcute ulterior de rege pentru postul public de televiziune din Norvegia. În cele din urmă, Olav și-a dat consimțământul, iar cei doi s-au căsătorit în Catedrala din Oslo, pe 29 august 1968.

O familie regală mai deschisă

Căsătoria lui Harald cu Sonja a contribuit la schimbarea tradiției regale, iar cei doi copii ai cuplului au putut, la rândul lor, să se căsătorească cu persoane din afara familiilor regale. Caroline Vagle a considerat că alegerea făcută de Harald „a contribuit la sfârșitul unei Familii Regale dominate în mare măsură de bărbați”. Ea a mai spus despre suveran: „Nu i-a fost niciodată teamă să arate emoții, umor sau vulnerabilitate, iar asta l-a făcut foarte uman”.

Harald și Sonja au fost prezențe constante la evenimente sportive și au susținut echipele Norvegiei la Jocurile Olimpice. Regele a fost, de asemenea, apropiat de sportul norvegian, inclusiv de fotbal.

După ce echipa națională de fotbal a Norvegiei s-a întors din Statele Unite, unde ajunsese pentru prima dată în sferturile de finală ale Cupei Mondiale, Harald i-a primit pe jucători la palat. Gestul a fost unul dintre momentele publice prin care suveranul și-a exprimat sprijinul pentru sportivii norvegieni.

Când regele Olav s-a îmbolnăvit, în 1990, prințul moștenitor Harald a preluat funcția de regent. A urcat pe tron după moartea tatălui său, la 17 ianuarie 1991. Harald și Sonja au rămas căsătoriți aproape 58 de ani. Suveranului îi supraviețuiesc regina Sonja, fiica lor, prințesa Märtha Louise, fiul lor, noul rege Haakon, și cei șase nepoți.

Problemele familiei regale

În ultimii ani ai domniei, familia regală norvegiană s-a confruntat cu probleme de sănătate și cu mai multe controverse publice. Printre acestea s-au numărat situația lui Marius Borg Høiby, fiul lui Mette-Marit, precum și legăturile acesteia cu Jeffrey Epstein.

Când prințul moștenitor Haakon s-a căsătorit cu Mette-Marit, în 2001, regele și regina l-au primit pe fiul acesteia, în vârstă de patru ani la acel moment. Marius Borg Høiby a fost tratat ca un membru al familiei, însă casa regală a precizat ulterior că el nu a făcut niciodată parte oficial din aceasta.

Marius Borg Høiby a fost condamnat de judecătorii de la Oslo în iunie pentru o serie de infracțiuni, după un proces care a atras atenția publică asupra familiei regale. El a făcut apel împotriva pedepsei de patru ani de închisoare și a ajuns la căpătâiul lui Harald cu puțin timp înainte de moartea regelui.

Cu câteva zile înainte de începerea procesului, documente publicate în spațiul public au evidențiat contactele frecvente ale mamei sale, Mette-Marit, cu Jeffrey Epstein. Ulterior, ea și-a cerut scuze regelui Harald și reginei Sonja pentru relația de prietenie de trei ani cu Epstein și a recunoscut că a avut „o judecată proastă”.

Probleme de sănătate și succesiunea

Mette-Marit a declarat, într-un interviu televizat național, că și-ar fi dorit să nu îl fi întâlnit niciodată pe Epstein. Situația a adăugat o nouă presiune asupra familiei regale norvegiene, deja afectată de procesul lui Marius Borg Høiby.

La două zile după încheierea procesului medical al fiului ei, Mette-Marit a primit un transplant de plămâni. Cu opt ani înainte, fusese diagnosticată cu o formă rară de fibroză pulmonară.

Medicii nu o vor considera stabilă decât după un an de la transplant, iar noul rege Haakon urmează să treacă printr-o perioadă dificilă de succesiune, în timp ce va continua să o susțină.

Și prințesa Märtha Louise a generat controverse. Fiica lui Harald s-a căsătorit inițial cu un scriitor norvegian, iar în 2024 s-a recăsătorit cu un american care se autointitulează șaman.

Activitățile comerciale ale cuplului au dus, în cele din urmă, la retragerea îndatoririlor regale ale prințesei. Deși unii norvegieni au considerat că Harald a fost prea indulgent față de deciziile controversate ale membrilor familiei sale, Caroline Vagle a spus că suveranul „s-a dovedit a fi o persoană care vorbește despre lucruri înainte de a da instrucțiuni dure”.

Ultimii ani ai regelui Harald

Pe măsură ce starea sa de sănătate s-a deteriorat, Harald și-a redus definitiv angajamentele publice în aprilie 2024. Ulterior, el a urmat tratament cu cortizon pentru anemia hemolitică, o afecțiune rară a sângelui care determină scăderea numărului de globule roșii din organism.

Regele a fost internat pe 17 august, iar fiul său, Haakon, a devenit regent și a preluat activitățile oficiale ale tatălui său. Harald a murit câteva zile mai târziu, la Spitalul Național din Oslo.

În același an, monarhia norvegiană a fost afectată de o serie de controverse care au atras atenția publică asupra familiei regale. Un sondaj realizat pentru ziarul Aftenposten a indicat o scădere a sprijinului pentru monarhie, de la 72% în 2024 la 54%.

Alte sondaje au arătat că aproape jumătate dintre norvegieni considerau că Mette-Marit nu mai poate deveni regină, deși succesiunea lui Haakon face acum foarte probabilă preluarea acestui rol de către ea.

Caroline Vagle a remarcat însă că criticile la adresa monarhiei au fost rareori îndreptate personal către Harald, afirmând că a rămas cu impresia că „toată lumea l-a iubit pe regele Harald”. Istoricul Trond Norén Isaksen a explicat această percepție prin faptul că „Când lucrurile merg prost în familia regală, oamenii tind să dea vina pe oricine în afară de rege”.

Haakon preia tronul

Noul rege Haakon s-a confruntat deja cu întrebări legate de felul în care problemele din propria familie îl vor „urma în poziția sa de rege”, potrivit lui Tove Taalesen. Ea consideră însă că Haakon a dat dovadă de leadership și că a gestionat bine evenimentele recente.

Familia regală a urmărit în principal să păstreze o separare între monarhie și procesul lui Marius Borg Høiby. Ole-Jørgen Schulsrud-Hansen consideră că această strategie a reușit în mare măsură.

Documentele legate de Jeffrey Epstein ar putea face în continuare obiectul unor analize suplimentare, în timp ce familia regală norvegiană traversează perioada de schimbare a monarhului după moartea lui Harald.

În paralel, atenția publică se îndreaptă către noul rege Haakon și către familia sa, după cei 35 de ani în care Harald al V-lea a ocupat tronul Norvegiei.