Reforma administrativ-teritorială, analizată din nou în 2026. Mihai Daraban avertiza încă din 2020 că statul român este prea costisitor

Reorganizarea administrativ-teritorială a României revine pe agenda partidelor, care propun criterii de evaluare, grupuri de lucru și calendare pentru reformarea administrației locale. Subiectul nu este însă nou. Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), avertiza încă din 2020 asupra costurilor aparatului administrativ și propunea reducerea numărului de județe. În 2023, acesta indica interesele politice drept principalul obstacol.

Mihai Daraban cerea reformarea administrației încă din 2020, când pandemia punea presiune pe economia României

Discuția despre dimensiunea aparatului administrativ românesc nu a apărut odată cu actualele inițiative politice. În urmă cu șase ani, în martie 2020, în primele săptămâni ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, Mihai Daraban, președintele CCIR, atrăgea atenția asupra dezechilibrului dintre efortul depus de economia privată și cheltuielile suportate de stat.

În intervenția sa din 19 martie 2020, acesta făcea distincția între angajații din sectoarele esențiale, precum sănătatea, internele și apărarea, implicați direct în gestionarea crizei, și celelalte categorii de personal bugetar, potrivit B1TV. În opinia sa, activitatea redusă a unor instituții publice, care nu mai primeau cetățeni în condiții normale, ridica întrebări despre modul în care erau administrate cheltuielile acestora.

Președintele CCIR considera că situația economică impunea o analiză mai amplă a structurii statului și că România trebuia să ia în calcul inclusiv reducerea numărului de județe.

Astfel, reforma administrativ-teritorială era adusă în discuție încă de la începutul pandemiei, nu doar ca o măsură de reorganizare instituțională, ci și ca o posibilă soluție pentru reducerea presiunii asupra bugetului public.

La câteva luni distanță, în noiembrie 2020, Mihai Daraban revenea asupra propunerii, de această dată în cadrul Topului Național al Firmelor. Mesajul transmis reprezentanților mediului economic era că actuala structură administrativă trebuia adaptată la capacitatea reală a economiei de a o susține.

Președintele CCIR propunea reducerea numărului de unități administrative de nivel județean, folosind ca reper organizarea celor 15 Curți de Apel din România. În intervenția sa, acesta vorbea despre existența a „42 de județe”, incluzând în această numărătoare și Bucureștiul.

Daraban recunoștea că o asemenea reorganizare ar putea afecta anumite persoane care ocupau funcții în administrația publică, însă considera că acest lucru nu ar trebui să împiedice schimbarea.

El explica de ce eventualele consecințe asupra unor persoane aflate în funcții de conducere nu ar trebui confundate cu efectele generale ale reformei.

„Nu cred că este o tragedie, poate fi o tragedie personală a unora”, spunea Mihai Daraban.

Propunerea venea, așadar, cu șase ani înainte ca partidele să reia în 2026 discuțiile despre criteriile de comasare a localităților, capacitatea financiară a administrațiilor și reducerea numărului de structuri administrative.

În 2023, președintele CCIR acuza interesele din partide că blochează reorganizarea administrativ-teritorială

Subiectul a revenit în atenția publică în octombrie 2023, când Mihai Daraban a fost întrebat ce s-a întâmplat cu propunerea de reorganizare administrativ-teritorială avansată anterior. La acel moment, nu existau progrese concrete care să indice că autoritățile urmau să implementeze schimbările discutate.

Președintele CCIR considera că principala piedică nu era lipsa unor argumente economice sau administrative, ci rezistența existentă în interiorul formațiunilor politice. În explicația sa, reorganizarea ar fi presupus dispariția unor funcții de conducere din administrația locală, ocupate inclusiv de persoane cu influență în partide.

Întrebat despre motivele pentru care reforma nu avansase, Daraban indica direct structurile politice drept sursă a blocajului.

„Problema este în interiorul partidelor politice”, afirma el la acel moment.

Acesta susținea că reorganizarea ar fi afectat pozițiile unor primari și președinți de consilii județene, dar și echilibrele de putere construite în interiorul organizațiilor politice. În consecință, reforma ar fi întâmpinat opoziție tocmai din partea celor care aveau capacitatea de a o iniția și susține.

În evaluarea sa, schimbarea structurii administrative ar fi reprezentat o pierdere de influență pentru persoanele care beneficiau de actuala organizare politică.

„O lovitură dată nomenclaturii de partid”, puncta Daraban.

Din perspectiva mediului de afaceri, președintele CCIR lega reorganizarea administrativă de posibilitatea construirii unui stat mai puțin costisitor, care să dispună de resurse bugetare mai mari. Acestea ar fi putut susține o fiscalitate mai redusă și mai predictibilă, precum și atragerea investițiilor.

PSD, PNL și USR reiau în 2026 discuțiile despre comasarea localităților și eficientizarea administrației

La aproape trei ani de la declarațiile din octombrie 2023, reorganizarea administrativ-teritorială a revenit în discursul partidelor. De această dată, formațiunile politice vorbesc despre criterii de evaluare, grupuri de lucru și posibile modificări legislative.

La 9 noiembrie 2026, Dragoș Benea, coordonatorul grupului de lucru al PSD, a prezentat șase criterii care ar urma să fie utilizate pentru evaluarea sustenabilității administrațiilor locale. Propunerea social-democraților urmărește identificarea localităților ale căror structuri administrative nu mai corespund resurselor demografice, financiare și administrative disponibile.

Printre criteriile luate în calcul se numără situația demografică, capacitatea financiară și administrativă, conectivitatea, accesul populației la servicii și modul în care sunt furnizate serviciile publice locale.

Demersul presupune și constituirea unor comitete județene care să analizeze situația administrațiilor locale și să formuleze propuneri de reorganizare.

În paralel, în octombrie 2026, PNL și USR au solicitat constituirea unei comisii parlamentare care să elaboreze cadrul legislativ necesar reformei administrativ-teritoriale. Cele două formațiuni au avansat inclusiv perspectiva aplicării schimbărilor începând din 2032.

Prin urmare, discuțiile actuale vizează atât identificarea localităților care nu își mai pot susține financiar aparatul administrativ, cât și stabilirea unui cadru legislativ și a unui calendar pentru implementarea reorganizării.

Aceste inițiative reprezintă însă noi etape de analiză și pregătire. Ele nu înseamnă că reforma a fost deja adoptată sau că reorganizarea localităților și județelor va deveni efectivă în perioada următoare.

Parlamentul a respins deja un proiect de reorganizare, iar administrațiile locale au trecut prin reduceri de posturi

Istoricul legislativ arată că reorganizarea administrativ-teritorială a ajuns deja pe masa Parlamentului. Un exemplu este propunerea inițiată de Tudor Benga, înregistrată la Senat cu numărul L616/2023.

Proiectul a parcurs procedura parlamentară, dar nu a obținut susținerea necesară. Camera Deputaților l-a respins la 31 octombrie 2023, iar Senatul a adoptat decizia definitivă de respingere la 5 februarie 2024.

Respingerea inițiativei nu demonstrează că toate soluțiile propuse erau potrivite sau că proiectul ar fi rezolvat problemele administrației publice. Arată însă că Parlamentul a avut deja în dezbatere o propunere concretă de reorganizare, înainte ca subiectul să revină în prim-planul discursului politic din 2026.

Între timp, autoritățile au adoptat și măsuri pentru reducerea dimensiunii aparatului administrativ. Aplicarea OUG nr. 7/2026 a presupus diminuarea numărului maxim de posturi din administrația publică locală, în baza unor reguli și excepții stabilite prin actul normativ.

Măsurile au vizat organigramele instituțiilor și dimensionarea personalului, însă trebuie diferențiate de o reformă administrativ-teritorială propriu-zisă. Reducerea numărului de posturi nu înseamnă automat comasarea comunelor și orașelor, dispariția unor județe sau redesenarea unităților administrativ-teritoriale.

Sunt două direcții distincte de intervenție asupra administrației publice: una urmărește reducerea cheltuielilor cu personalul și eficientizarea instituțiilor existente, iar cealaltă presupune modificarea structurii teritoriale și a modului în care sunt organizate autoritățile locale.

Politicienii trebuie să explice de ce reforma administrativă discutată din 2020 nu a produs rezultate concrete

Declarațiile lui Mihai Daraban din 2020 și 2023 arată că problemele legate de dimensiunea administrației publice și de costurile susținerii acesteia erau deja cunoscute în mediul economic. Propunerea reducerii numărului de județe fusese formulată public, iar președintele CCIR identificase inclusiv interesele politice care, în opinia sa, împiedicau schimbarea.

În 2026, partidele revin cu grupuri de lucru, criterii și propuneri de calendar, însă întrebările legate de întârzierea reformei rămân.

Dincolo de declarații și intenții, rezultatele ar trebui evaluate prin decizii concrete: câte instituții au fost reorganizate, ce economii au fost obținute la buget, dacă serviciile publice au devenit mai accesibile și mai eficiente și când vor fi adoptate următoarele măsuri.

După șase ani de discuții, reforma administrativ-teritorială nu mai poate fi prezentată doar ca o necesitate recent descoperită de clasa politică. Politicienii care susțin acum reorganizarea trebuie să explice și de ce avertismentele și propunerile formulate încă din 2020 nu au fost urmate de schimbări structurale.