Consemnate in publicatiile de profil sunt aproximativ 70 de agentii de publicitate. Numarul trebuie sa fie insa mai mare, datorita firmulitelor care apar meteoric, in functie de nevoile ocazionale ale pietei sau de entuziasmul de moment al celor ce cred ca daca le plac reclamele, pot chiar sa le si faca. Majoritatea isi desfasoara activitatea in Bucuresti, asa incat cele cateva existente in provincie aproape ca nu se iau in calcul atunci cand se cauta un loc de munca dupa absolvire. De altfel, sectii de specializare in publicitate s-au infiintat mai mult in Capitala, la Facultatea de Litere, la Jurnalism si la scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA).
Numarul absolventilor care se angajeaza intr-o agentie este extrem de mic: patru-cinci dintre cei aproximativ 250 care finalizeaza o specializare in publicitate. In acest moment, specialistii care lucreaza in domeniu provin de la arte plasice, design, arhitectura, psihologie, sociologie si jurnalism. Ei au facut scoala direct in agentii si sistemul se practica in continuare. Directorii de creatie, care se ocupa si de selectie, prefera tineri cu experienta in publicitate, fapt pentru care aleg dintre cei care lucreaza in micile agentii, considerate adevarate pepiniere. Intrarea in profesie functioneaza pe principiul aerului conditionat: forta de munca se recircula numai in interiorul industriei de publicitate. sansa de a patrunde in interior, daca se exclude factorul noroc, se bazeaza pe angajarea intr-o firma foarte mica, unde se poate dobandi experienta si se poate cunoaste potentialul unui tanar.
Industria publicitatii este extrem de dinamica. Se spune ca daca nu urci mereu, nu rezisti in profesie. Fiindca toti cei atinsi de virusul publicitatii sunt pe cat de motivati, pe atat de agresivi in cariera (in sensul bun al evolutiei), toti se lupta sa ajunga in Liga I: adica intr-o agentie internationala. Apoi incep sa treaca de la o agentie la alta pentru a capata expunere, atat in zona propriu-zisa de creatie, cat si in randul clientilor. Motivul este legat numai de cresterea cotei pe piata, pentru ca la acest nivel castigurile nu se mai diferentiaza. Cand ating maximul performantei, devin un nume, o autoritate, isi infiinteaza propria firma. Cei mai buni pleaca in strainatate, pe un contract cu unul dintre clienti, la o companie de publicitate sau chiar pe cont propriu. Procentajul este destul de mic: 3%.
Munca este extrem de stresanta, fapt pentru care sanatatea devine o problema. Cu timpul, apar bolile profesionale specifice: ulcer, inima, nervi… Apar si prioritati personale, in special la fete: casatoria, copiii… Asa incat unii incep sa caute o retragere confortabila. Activitatea poate fi la fel de interesanta la unul dintre clientii agentiei, iar efortul cu mult mai mic. Cei aproximativ 10% care opteaza pentru acest traseu profesional nu mai fac insa parte din categoria luptatorilor si, cu atat mai putin, a vedetelor.     
De regula, angajatii unei agentii de publicitate provin de la o alta agentie. Doar unul din 50 de absolventi ai cursurilor de specialitate reusesc sa se angajeze intr-o agentie de publicitate.

Dorian Pascuci: „Nu am incredere in scolile care pregatesc pentru publicitate”

Capital: V-ati asociat cu mai multi prieteni pentru a face o agentie de publicitate?
Dorian Pascuci: Intotdeauna m-am ferit sa angajez prieteni, pentru ca in publicitate lucrezi sub presiune si de multe ori spui lucruri pe care apoi le regreti. Ne-am asociat cinci persoane care aveau o meserie bine definita: unul stia sa faca productie, altul era copywriter, altul director artistic… Am procedat asa cum cred ca s-a intamplat in America acum zeci de ani. Am avut un capital de pornire, care sa ne permita sa supravietuim cateva luni. Am inchiriat un spatiu mic si am cumparat vreo doua computere. Acum suntem 20 de oameni in firma.
Capital: Cum i-ati selectat?
Dorian Pascuci: Am un principiu pe care
l-am verificat in decursul timpului. Fiind director de creatie la Tempo, o functie intr-un fel si administrativa, am fost pus in fata faptului de a angaja. Aveam 26 de ani, destul de necopt si cu sabia deasupra capului. Nu m-am bazat niciodata pe CV-ul candidatilor, ci i-am urmarit cum au lucrat prin alte parti. Principiul este sa vezi ce fac oamenii.
Capital: Ce poate face un absolvent de facultate? Inseamna ca sunt exclusi din start la selectie.
Dorian Pascuci: Nu am incredere in scolile care pregatesc in Romania pentru publicitate, pentru ca nu avem dascali care sa fi lucrat in acest domeniu, care sa fi avut performante, sa fi obtinut distinctii macar in Europa ca sa fie recunoscuti si sa spui despre ei ca sunt o autoritate. Nu ma intereseaza nici persoanele care spun ca au facut o scoala de publicitate sau un curs in strainatate. Nu cred in ambalaje frumoase.
Capital: Cum poate sa se angajeze un tanar intr-o agentie de publicitate?
Dorian Pascuci: Sa intri intr-o agentie este o chestiune de noroc, desi eu nu prea cred in acest lucru. Sunt foarte multi care vin sa se angajeze, dar piata este mica. Studentii nu sunt obisnuiti sa vina sa lucreze voluntar vara. Nu au aceasta mentalitate. Ca sa lucrezi in publicitate nu este de ajuns dorinta. Daca luam toti oamenii care au ajuns un nume in publicitate, o sa vedem ca toti s-au angajat pentru ca au avut noroc.
Capital: si totusi, agentiile se plang de faptul ca nu prea au directori artistici.
Dorian Pascuci: Nici noi nu am stiut sa dam o lectie ca sa atragem tinerii. Oriunde te uiti pe strada, la televizor, la radio, 80-90% din publicitate este gunoi. Prea mult gunoi ca un student sa spuna: „Vreau sa lucrez in acest domeniu pentru ca uite ce lucruri frumoase se fac!” Nu sunt atrasi nici pentru ca nu au de unde sa stie ca au talent in directia asta. Publicitatea este o nisa: un mixt de lucruri comerciale si artistice. E o arta in slujba comertului.
Capital: Dumneavoastra cum ati fost atras?
Dorian Pascuci: Cand am intrat in publicitate am avut norocul sa cunosc niste oameni de la care am putut invata. La inceput „sapam” pentru altii, ridicam la fileu celor care erau mai vechi si stapaneau mai bine lucrurile. Faceam colaje sau lucruri mai mult manuale pentru ca pe atunci nici nu erau computere asa performante. Ma duceam la job si incercam sa-mi execut cat mai bine sarcinile. La pasiune am ajuns treptat si lucrul acesta a fost cel mai bun. N-a trebuit sa ma convinga nimeni.
Capital: Cata libertate de creatie ai intr-o agentie de publicitate?
Dorian Pascuci: Arta este foarte vasta. Poti fi un pictor, grafician sau un narator extraordinar, dar in publicitate lucrurile sunt foarte stricte. Aici trebuie sa lucrezi intr-un teren dinainte trasat. Ca la fotbal: joci intr-un teren dupa niste reguli foarte clare. Trebuie sa intelegi domeniul, sa te subordonezi si sa te misti in bucata respectiva.    

Carte de vizita

· Director de creatie ADDV Euro RSCG, agentie de publicitate pe care a infiintat-o in 1999.
· Absolvent Facultatea de Arte Plastice, Sectia grafica – design, promotia 1995
· Cand a terminat facultatea nu si-a propus sa lucreze in publicitate. L-a atras un prieten care lucra de cateva luni intr-o agentie si era entuziasmat de ceea ce facea acolo. In primele luni nu a fost convins ca este ceva bun si ca acesta ar fi drumul, dupa cum arata publicitatea
· A intrat ca art director junior la Young&Rubicam. Dupa doi ani a plecat la Tempo unde a devenit director de creatie. Premiile luate in 1998 la Festivalul de publicitate au fost o confirmare ca am facut o treaba buna si o provocare de a incepe sa lucreze pe cont propriu.

Serban Alexandrescu:
„Teoretic, oricine isi ortografiaza numele poate scrie un spot”

Capital: Ce inseamna sa fii copywriter?
serban Alexandrescu: E o meserie in care trebuie sa fii foarte disciplinat. Esti dependent de un „breaf” pe care trebuie sa-l respecti. Intotdeauna ai un scop foarte bine definit la care trebuie sa ajungi. r
Capital: Cat reprezinta inspiratia si cat este transpiratie in ceea ce faceti?r
serban Alexandrescu: E foarte multa munca inainte de a incepe sa scrii un text. Ca sa ajungi sa scrii o jumatate de pagina foarte laxa, cat are un spot publicitar, trebuie sa intelegi ce inseamna marca, problemele oamenilor, produsul, de ce il cumpara sau nu… Trebuie sa-ti placa sa cunosti oamenii. Nu-s mari fineturi de scriitor. Teoretic, oricine a invatat sa-si ortografieze numele poate scrie un spot publicitar. Nu este vorba de pana, mana, talent. Trebuie sa gasesti moduri alternative de a vorbi despre lucruri cat se poate de relevante pentru oameni. Pe ei nu-i intereseaza produsul tau, ci in ce masura ii poate ajuta.r
Capital: Ce v-a ajutat mai mult in profesie: facultatea sau experienta?r
serban Alexandrescu: Amandoua. Teoretic insa, nimic nu te pregateste pentru razboi. La facultate am fost obisnuit sa gandesc vizual, ceea ce este vital pentru un copywriter. Altfel, devii prizonierul unor jocuri de cuvinte. Experienta este si ea foarte importanta. Poti avea cunostinte foarte bogate, dar cand te apuci sa scrii iti ies niste chestii groaznice. E ca apa de la robinet. Trebuie sa o lasi sa curga mult pana se limpezeste si este buna de baut. La inceput esti plin de clisee, de idei preconcepute, spoturi semifabricate in prealabil in minte… Primii pasi sunt oribili.r
Capital: Cum va vin ideile?r
serban Alexandrescu: Eu nu cred in brainstorming, desi am participat la astfel de sisteme de lucru la BBDO. Am citit apoi o carte despre asa ceva si mi-am dat seama ca niciodata nu am fost implicat intr-un brainstorming adevarat. Publicitatea este, intr-adevar, un lucru in echipa realizat de o suma de individualitati. Munca in sine este foarte personala, interiorizata. r
Capital: Ce va place cel mai mult in aceasta profesie?r
serban Alexandrescu: Nu faci niciodata de doua ori acelasi lucru. De fiecare data este alta problema, alta piata, alt consumator. Jocul este foarte diferit, si asta te tine in priza. r
Capital: Ce nu va place?r
serban Alexandrescu: In fiecare zi iti mor copiii, ideile tale. Sunt zile in care nu vinzi nimic. Sunt foarte multe idei care te-au entuziasmat, dar ti-au placut numai tie. De multe ori refuzul celorlalti nici nu este explicat. Asta este foarte frustrant. Este ca la un examen pe care-l pici si nu ti se arata de ce. Este o profesie care te solicita nervos foarte tare. Sunt multe esecuri pe care trebuie sa le inghiti. r
Capital: Va considerati un spirit creativ?r
serban Alexandrescu: La un moment dat mi-a picat in mana un test de creativitate cu 200 de intrebari. Am obtinut un scor mediu. M-am enervat, pentru ca eu credeam ca sunt mai bun. Asa ca am vrut sa vad cum trebuie sa raspunzi ca sa obtii punctajul maxim. Mi-am dat seama ca nu as putea sa-l sufar pe ala foarte bun. Era un om monstruos. Daca asa trebuie sa arati, atunci prefer mediocritatea. tNr
r
Carte de vizitar
r
• Director de creatie la Headvertising, agentie de publicitate pe care a infiintat-o in 1998.r
• Absolvent Academia de Teatru si Film, Sectia scenaristica – filmologie, promotia 1994.r
• A vrut sa faca film, dar a ajuns accidental sa lucreze in publicitate. A intrat copywriter pentru a castiga o paine. Mai intai a lucrat la Graffiti/BBDO, a trecut apoi la Young&Rubicam si, dupa inca un ocol pe la Tempo, a decis sa-si ia soarta in maini, deschizandu-si propria agentie de servicii de creatie. Desi este director de creatie, scrie in continuare cu mare placere si crede ca, de fapt, va fi mereu copywriter.