Publicitate în Zurich

Când cobori în gara centrală din Zürich te freci la ochi. Mulţimea de oameni în galben începe de aici şi nu se mai termină până în oraş, pe malul lacului, la terase şi pe toate străzile până la stadion. Priveşti panourile cu reclame şi îţi freci din nou ochii. Elveţienii o fac şi ei, văzând mesaje într-o limbă pe care nu o cunosc.

În Zürich, limba română nu a avut până acum loc în spaţiile publicitare. De când a început Campionatul European de

Când cobori în gara centrală din Zürich te freci la ochi. Mulţimea de oameni în galben începe de aici şi nu se mai termină până în oraş, pe malul lacului, la terase şi pe toate străzile până la stadion. Priveşti panourile cu reclame şi îţi freci din nou ochii. Elveţienii o fac şi ei, văzând mesaje într-o limbă pe care nu o cunosc.

În Zürich, limba română nu a avut până acum loc în spaţiile publicitare. De când a început Campionatul European de Fotbal, cât timp a avut România meciuri acolo, a apărut pe ecrane electronice, pe panouri publicitare şi în pliante aşezate în zone foarte circulate.

Ca român într-o masă de conaţionali ce a invadat liniştitul oraş elveţian te aştepţi să îţi fie adresate în limba ta indicaţii de respectare a regulilor de civilizaţie. Ai auzit prea multe până acum despre imaginea proastă pe care o avem în afară, despre teama lor faţă de cerşetorii şi infractorii noştri. Panourile nu îţi spun însă nici să nu arunci gunoaie pe jos, nici să nu rămâi la cerşit. Te invită să stai mai mult în Elveţia, îţi prezintă oferte turistice, unele cu discount după ce se termină Euro 2008. În limba română, aşa că nu mai ai nici un dubiu că tu eşti clientul vizat şi nu suporterul venit din altă ţară mai avută. Publicitatea i-a urmărit pe români şi într-o formă amuzantă, a unor pălării tricolore, împărţite de o firmă care a transformat jumătate din oamenii din Zürich în agenţi de marketing pentru carnea românească.

Explicaţia interesului publicitar o găseşti la orice colţ de stradă, în magazine şi restaurante. „C’est incroyable!“, îşi făcea cruci un francez, uimit că nu găseşte loc la nici o terasă dintr-o piaţă ocupată la refuz de suporteri galbeni. Comercianţii elveţieni îi măsoară dintr-o privire şi văd că o constatare precum cea făcută de Banc Austria, potrivit căreia diferenţa dintre nivelurile de trai îi va obliga pe români să cheltuiască, pentru beneficii similare, sume cu 40% mai mari în Austria decât acasă şi chiar mai mari în Elveţia, îi lasă reci pe români. Nu doar pe cei veniţi la paradă, cu maşini scumpe (Rolls-Royce-ul unui impresar, parcat româneşte pe trotuar provoca ridicări din sprânceană localnicilor), ci toată masa de suporteri obişnuiţi, reprezentanţi ai unei clase medii care în vacanţă pare să cheltuie de parcă ar veni sfârşitul lumii.