Proprietarii care au curte trebuie să știe. Această practică este interzisă și poate afecta apa potabilă

În spatele liniștii idilice din grădinile „Kleingarten” din Germania se ascunde o problemă neașteptată: lipsa canalizării și reguli stricte privind gestionarea deșeurilor transformă nevoile de bază într-o provocare reală. Între soluții ecologice, interdicții vechi și controale tot mai stricte, autoritățile germane și grădinarii încearcă să găsească un echilibru dificil între natură și protecția apei.

Cum își gestionează deținătorii de grădini „Kleingarten” nevoile sanitare în lipsa canalizării: De ce sunt interzise gropile de infiltrație în Germania?

În Germania există aproximativ cinci milioane de persoane care dețin sau utilizează grădini de tip „Kleingarten”, potrivit Asociației Federale a Grădinilor Familiale. Toți acești proprietari se confruntă cu aceeași realitate: în aceste grădini nu este permisă locuirea permanentă, iar conectarea la rețeaua publică de canalizare este, în general, exclusă.

Din acest motiv, gestionarea nevoilor sanitare devine o provocare pentru cei care petrec mult timp sau chiar întreaga zi în grădină. Cora Schütz, proprietara unei parcele dintr-o grădină familială din Dresda, a ales să instaleze o toaletă uscată cu separarea deșeurilor. Sistemul colectează separat urina și materiile fecale într-un recipient amplasat sub vasul toaletei, iar după fiecare utilizare se adaugă un material absorbant pentru reducerea mirosurilor, precum așternutul pentru animale mici. Atunci când recipientul se umple, conținutul trebuie eliminat în mod corespunzător.

Autoritățile precizează însă că deșeurile nu pot fi îngropate în grădină și nici eliminate prin așa-numitele gropi de infiltrație. Acestea sunt instalații subterane care permit lichidelor să pătrundă în sol și sunt permise doar pentru colectarea apei de ploaie, fiind interzise pentru ape uzate în întreaga Germanie. Legislația privind protecția apelor a introdus treptat aceste restricții încă din anii 1990, din cauza riscului ca apele uzate să ajungă în pânza freatică și să provoace contaminări grave.

Jürgen Altmeyer, reprezentant al Oficiului de Mediu din Dresda, subliniază că „apele uzate nu au ce căuta în sol și nici în apele subterane”. Potrivit acestuia, contaminarea poate include germeni patogeni, metale grele, nitrați și reziduuri medicamentoase, substanțe care pot afecta serios calitatea mediului. Autoritățile atrag atenția că efectele unei astfel de poluări nu dispar rapid și pot persista mult timp, deoarece poluanții se descompun greu, iar procesele de decontaminare sunt extrem de costisitoare. În final, aceste costuri sunt suportate de întreaga societate, prin taxe și investiții publice.

Pot fi modernizate grădinile familiale din Germania? Ce soluții există pentru toaletele ecologice și ce probleme ridică implementarea lor?

Conform regulilor actuale, în grădinile de tip „Kleingarten” sunt permise toaletele uscate și toaletele de camping care nu utilizează substanțe chimice. O condiție esențială este ca deșeurile rezultate să fie eliminate exclusiv în stații special amenajate, în grupurile sanitare comune ale asociațiilor sau în alte facilități autorizate.

Cu toate acestea, în unele grădini din Dresda mai există încă gropi de infiltrație mai vechi. În urma verificării a aproximativ 1.100 de parcele situate într-o zonă de protecție a apei potabile, autoritățile au constatat că această practică este suficient de răspândită încât să necesite măsuri de remediere.

Din considerente legate de drepturile dobândite anterior, anumite gropi etanșe, care nu permit scurgerea în sol, sunt încă tolerate temporar. Totuși, autoritățile intenționează să le elimine treptat, în special în zonele considerate sensibile pentru alimentarea cu apă potabilă.

Implementarea unor soluții moderne implică însă costuri semnificative. Ramon Himburg, membru în conducerea unei asociații de grădini familiale din Dresda, explică faptul că modernizarea grupurilor sanitare presupune investiții considerabile, menționând că asociația este în prezent implicată într-un proiect amplu de adaptare a instalațiilor pentru a le face accesibile persoanelor cu dizabilități.

Pe lângă aspectele financiare, există și dificultăți practice. Unele complexe de grădini se întind pe suprafețe foarte mari, ceea ce face dificil accesul rapid la facilitățile comune. În acest context, Himburg subliniază că, în cazul unor terenuri de aproximativ 55 de hectare, existența unei singure toalete comune poate fi insuficientă, deoarece distanțele mari pot împiedica utilizarea ei în situații de urgență.

Potrivit acestuia, atunci când parcelele care dispun de gropi etanșe sunt preluate de noi chiriași sau proprietari, acestea trebuie închise și astupate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.