Proiect controversat MAI pe legea securității. Aurel Catrinoiu: Se confundă evaluarea unui specialist cu cea proprie, cu zero cunoștințe

Un proiect de Ordonanță de Urgență care modifică Legea 333/2003 privind paza obiectivelor a stârnit reacții în industria securității private. Reprezentanții evaluatorilor de risc avertizează că limitarea obligației de evaluare doar la obiectivele cu risc ridicat și introducerea autoevaluării ar putea reduce standardele profesionale și ar crea vulnerabilități pentru numeroase companii, inclusiv din zona industrială și de producție.

Modificarea Legii 333/2003: industria securității avertizează asupra riscurilor unei simplificări excesive

Ministerul Afacerilor Interne a generat reacții puternice în industria securității private printr-un proiect de Ordonanță de Urgență pentru modificarea Legii nr. 333/2003. Documentul, publicat în transparență decizională, este prezentat de autorități drept o măsură de simplificare și debirocratizare destinată mediului de afaceri.

Pentru Asociația Națională a Evaluatorilor de Risc la Securitatea Fizică din România (ANERSFR), miza schimbărilor este însă mult mai amplă și vizează direct standardele de securitate, responsabilitatea profesională și, în cele din urmă, nivelul de protecție al companiilor și angajaților acestora.

Președintele ANERSFR, Aurel Catrinoiu, a explicat pentru Evenimentul Zilei că modificările propuse riscă să transforme evaluarea de risc dintr-un instrument profesionist de management al vulnerabilităților într-o simplă formalitate administrativă sau chiar într-o autoevaluare lipsită de substanță.

Restrângerea obligației de evaluare la obiectivele cu risc ridicat

„Obligația pentru evaluările de risc, la acest moment, este pentru cei care dețin în sediu sau la punctul de lucru bunuri sau valori”, explică Aurel Catrinoiu.

În forma actuală, legea nu diferențiază în mod clar între companii în funcție de dimensiune sau importanța activității.

„Legea nu face o diferențiere între cei care au o dețin lucruri importante sau de valoare și cei care nu au. Că legea așa spune: dacă deții, fără să spună cuantumul, ai obligația să iei măsuri”, mai spune președintele ANERSFR.

Proiectul Ministerului de Interne propune însă limitarea obligației de evaluare doar la anumite categorii de unități considerate cu risc ridicat, așa cum sunt ele definite prin normele metodologice aprobate în 2012. În principal, este vorba despre obiective unde sunt impuse cerințe minime de securitate.

„Trebuie fiecare să aibă camere video, sistem de detecție, echipamente minime”, explică președintele ANERSFR.

În această categorie intră, în principal, băncile, sălile de jocuri de noroc, unități din zona medicală, școli, autorități publice sau alte obiective cu flux mare de persoane și valori.

Potrivit estimărilor invocate de asociație, aceste entități ar reprezenta aproximativ 25% din totalul operatorilor economici care rulează numerar sau dețin valori la sediu, în timp ce restul de circa 75% ar urma să nu mai fie obligați să realizeze evaluarea printr-un specialist.

Autoevaluarea, între formalitate și risc sistemic

În locul evaluării realizate de un evaluator certificat, proiectul introduce posibilitatea unei autoevaluări.

„Vor ieși din obligație și își vor lua măsuri pe baza unei liste. Momentan, nu știm cum va fi realizată verificarea acestei liste”, spune Aurel Catrinoiu.

Deși termenul de „evaluare” este menținut în text Ordonanței, diferența dintre cele două abordări este, în opinia sa, fundamentală.

„Se confundă evaluarea făcută de specialist, de evaluatorul de risc, care are competențe, are o școală, are cursuri absolvite și o abilitate, cu o evaluarea proprie, în care se vor scrie bife fără niciun fel de cunoștințe”, a mai adăugat el.

ANERSFR atrage atenția că această confuzie terminologică ar putea crea o aparență de conformare la cerințele legale, fără o analiză reală a vulnerabilităților existente.

Spațiile industriale și zonele de producție vor reprezenta un punct sensibil

Un alt punct sensibil semnalat de asociație vizează spațiile industriale și zonele de producție, care nu sunt încadrate, în multe cazuri, în categoria riscurilor ridicate, pe baza unor clasificări considerate depășite.

„Foarte multe activități care sunt chiar importante din prisma riscului nu s-au considerat cu riscuri ridicate. Aș da exemplu aici zona de producție, halele de producție, spații industriale”, afirmă Aurel Catrinoiu.

Aceste spații presupun fluxuri complexe de persoane și bunuri, materii prime, produse finite și zone tehnice sensibile, unde controlul accesului și gestionarea vulnerabilităților sunt esențiale.

„Zona de materii prime, de produse finite, angajații și așa mai departe reprezintă zone cu riscuri condiționate”, a adăugat el.

Vezi chiar aici continuarea interviului.